Reputatul cărturar abonat la Nobel, Mircea Cărtărescu, a debutat în cariera de lustruitor de președinți mult înainte decît considera știința pînă azi. Nu Nicușor Dan, nu Iohannis, nu Băsescu, nu Constantinescu, ci chiar Ion Iliescu, plus Petre Roman bonus, după cum relevă scriitorul Alexandru Petria într-o postare pe Facebook.

Iată ce scria Cărtărescu în ianuarie 1990, cînd o mare parte dintre intelectualii vremii criticau tăios venirea la conducerea țării a unui fost nomenclaturist comunist:

„În ultimul timp mă cam deprimă unele supoziţii ale Europei libere, apelurile Doinei Cornea şi, fireşte, în alt plan, comentariile agramate ale cîte unui «om de pe stradă», care deja văd în Front o conspiraţie a comuniştilor. (…) Cele ce voi spune, în continuare, vor părea, poate, frivole. Dar a gîndi politicul doar în termeni politici mi se pare insuficient. Omul obişnuit nu gîndeşte numai aşa. Sau nu doar gîndeşte, mai şi simte. Oricum, profit de condiţia mea de «poet» (adică de naiv, în limbajul familiar) ca să spun că îmi plac, îmi sunt simpatici cîţiva membri ai actualei conduceri. Fiziognomia e o ştiinţă veche şi cu implicaţii profunde.

”Intuiţia îmi spune să merg pe mîna lui Iliescu și Roman, au competență politică indiscutabilă”

Îmi plac, deci, expresia feţelor şi felul de a fi ale lui Ion Iliescu şi Petre Roman. Intuiţia îmi spune să merg pe mîna lor. Mi-e absolut imposibil să-i bănuiesc de joc dublu, de «comunism camuflat», de sete de putere, de voinţă de dictatură personală, sub o formă sau alta. Nu-i greu să-ţi dai seama că sunt extrem de inteligenţi şi că au o competenţă politică indiscutabilă. (…) Despre Ion Iliescu auzisem deja de cîţiva ani tot felul de legende. Mi-e neclar prin ce mecanism a ajuns în locul unde se află acum, dar mi se pare omul cel mai potrivit. Dacă voi avea vreodată certitudinea că el a înşelat încrederea poporului şi că i-a «furat revoluţia», îmi voi pierde definitiv încrederea în oameni.” (19 ianuarie, publicația Contrapunct). (B.T.I.)