Dacă prezența la vot va fi asemănătoare cu cea din 2012, respectiv în jur de 40%, atunci partidul sau partidele care vor forma majoritatea nu vor reprezenta decât 20% din electoratul cu drept de vot. Din această perspectivă, întreg Parlamentul, fracțiunea majoritară și Guvernul care vor rezulta vor fi lovite de o ilegitimitate relativă. Ceea ce se va traduce într-un nou ciclu de patru ani de demonizare a Parlamentului și a clasei politice. Există oare vreo soluție?
În principiu, soluția ar trebui să fie schimbarea legii, în sensul obligării tuturor românilor să fie responsabili. O lege care să ne oblige să votăm. Sub sancțiuni severe. Așa cum se întmplă, de altfel, și în alte câteva state democratice. Dacă este necesar, este însă și posibil? Aici, există o întreagă discuție.
Milioane de români trăiesc peste graniță. Nu se știe câte milioane. Două, trei, patru sau mai multe. Nu se știe unde trăiesc acești români și în ce măsură s-au stabilit acolo unde se află definitiv sau temporar. Cu alte cuvinte, nu se știe câți se mai întorc vreodată și câți mai sunt sau nu interesați să se manifeste politic. În aceste condiții, cum ar fi oare posibil să opereze prezumtiva lege a obligativității la vot în raport cu persoane care, netrăind pe teritoriul României, nu ar avea cum să fie nici obligate și nici sancționate?
Pentru a pune bomboana pe colivă, trebuie să ne aminitim în primul rând de faptul că, cu mari cheltuieli, cu eforturi considerabile și cu o mare doză de prostie, în România, a fost organizat, în urmă cu mai mulți ani, un recensământ care ne-a oferit o cifră totală a românilor cu drept de vot, incluzându-i și pe trăitorii în România și pe trăitorii în afara României. În baza acestei cifre, sunt stabilite procentele românilor care votează cu diferite partide politice, precum și procentele absențelor de la vot. Că acel referendum a fost făcut alandala, nu mai încape nicio îndoială. Și, de aceea, deși puternic bugetat din bani publici, Institutul Național de Statistică rareori ne poate oferi estimări și rezultate concludente. Și mai ales convingătoare. În plus, de curând, Guvernul Cioloș a operat o uluitoare ajustare a informațiilor despre populație, așa cum au rezultat ele din recensământ. Și, pe neașteptate, au apărut încă 600.000 de cetățeni cu drept de vot. În acest moment, numărul acestora se apropie de fabuloasa cifră de 19 milioane. Dacă adăugăm populația care nu poate vota, întrucât nu a atins încă vârsta majoratului, rezultă o concluzie absolut stranie. Și anume că, astăzi, numărul total al românilor este sensibil mai mare decât cel cu care se lăuda, la ultimele două congrese ale Partidului Comunist, Nicolae Ceaușescu. Conform Guvernului Cioloș, populația României nu descrește, ci crește. Dacă așa stau lucrurile, trebuie aruncate la lada de gunoi numeroase alte statistici, între care și cea care ne spune că se schimbă dramatic raportul între numărul pensionarilor și numărul angajaților.
Dar cu sau fără acest supliment care ne-a fost servit, de 600.000 de români, tot nu putem găsi răspunsul la întrebarea cum am putea să-i obligăm pe români să voteze. Asta este valabil, dacă vom caută acest răspuns judecând în logica așa-zisului stat de drept al românilor, în care instituțiile de forță își impun logica “democratică”. Deci, dacă încercăm să îi obligăm pe români să voteze prin coerciție, cu siguranță nu ajungem la niciun rezultat. Există însă și o altă cale.
Această altă cale ne este oferită tot prin exemplul unor state democratice. În loc să îl arzi pe cetățean la pungă aplicându-i o amendă pentru că nu se prezintă la vot, poți să îl stimulezi să voteze. Ziua de vot, de pildă, poate fi fixată nu duminica, ci într-o zi lucrătoare din timpul săptămânii, iar cei care fac dovada că și-au exercitat acest drept democratic ar putea fi liberi în respectiva zi. Sau cetățeanul poate fi recompensat, dacă face dovada că a votat. Poate fi recompensat cu o zi în plus de concediu sau poate fi recompensat financiar.
În final, statul și societatea nu ar avea nimic de pierdut, ci doar de câștigat. O democrație autentică nu poate exista decât printr-o exprimare adecvată a dreptului cetățeanului de a-și amenaja viitorul așa cum crede de cuviință. Ori asta înseamnă să votezi. Dacă am vota toți, Parlamentul ar fi mai legitim. Clasa politică ar avea un suport adecvat. Iar dacă ne-am înșela votând greșit, ne-am și căi pentru asta. Și am deveni mai responsabili data viitoare. (Sorin Roșca Stănescu)