Pornind de la legea votată marți în Camera Deputaților, care îmblânzește regimul incompatibilităților pentru membrii Parlamentului cît privește activitățile lor comerciale, analiștii Deutsche Welle pun degetul pe o rană deja infectată a sistemului politic de la noi. Mai precis, ei atrag atenția că legislația autohtonă are prevederi excesiv de dure în ce privește incompatibilitățile politicienilor, e paraleă cu realitatea obiectivă și nu a făpcut decît să contribuie la creșterea corupției și nu invers.

Mai tot românul știe sensul expresiei ”draconic”, dar nu toți știu originea ei. Cu peste 2600 de ani în urmă, sătui de haos politico-administrativ, atenienii au însărcinat un grup de legiuitori coordonați de un anume Dracon să elaboreze un cod de legi democratice. Codul rezultat a marcat ceva progrese, dar nu semnificative, în primul rînd din cauza severității exagerate a pedepselor (condamnările la moarte erau pentru aproape orice delict mai serios). În consecință, nu după mult timp atenienii au recurs la serviciile altui legiuitor, Solon, care a realizat un cod de elgi mult mai blînd și mai eficient, ancorat în realitățile vremii. Peste secole, a rămas doar expresia ”draconic” în sensul de severitate excesivă. O severitate care nu a ajutat la nimic, dimpotrivă.

Deutsche Welle remarcă, într-o analiză extrem de pertinentă, că un fenomen similar s-a petrecut la noi, cel puțin în privința legislației privind incompatibilitățile politicienilor.

În legea adoptată marți în Cameră, a fost introdusă o precizare menită să limiteze interdicția numai la acele firme care ”desfăşoară sistematic şi efectiv activităţi comerciale”. Până acum erau incluse toate societățile comerciale chiar dacă practic acestea ar fi fost înghețate sau dacă cei vizați nu ar fi avut în cadrul acestora decât o activitate fictivă.

”Ni se pare că modificarea adoptată nu atinge fondul problemei” scrie D.W.

”Întrebarea de fond este aceasta: de ce în România un comerciant nu poate fi deputat sau senator? De exemplu, proprietarul unui restaurant, care își cunoaște clientela din cartier și care este la rândul său cunoscut, nu ar putea candida la o funcție publică până nu își deleagă în prealabil întreaga afacere. Contabilul care îi face socotelile sau barmanul care prepară băuturile pot, teoretic, să candideze, dar el, proprietarul afacerii, nu. Din momentul în care legile ”integrității” au fost adoptate în România, politica a fost izolată într-un soi de cameră sterilă ca să nu ia microbii care circulă în mediul ”infestat” al tranzacțiilor de tot soiul. Dar interdicția nu îi privește doar pe bancheri, pe proprietarii marilor și mai micilor afaceri, ci chiar și pe un comerciant persoană fizică.
Interdicția este descrisă în amănunțime în mai multe legi în așa fel încât să nu existe nicio scăpare. Ea e cuprinsă într-o lege destinată anume combaterii corupției, dar și în statutul deputatului și senatorului sau în legea Agenției de Integritate.
Ar fi greu de spus ce rezultate etice vor fi avut aceste interdicții. Nimeni nu poate spune că ar fi scăzut corupția în România (destui susțin contrariul), dar știm că o mulțime de oameni cu dare de mână și-au disimulat pur și simplu participarea la diferite afaceri pentru a candida și a face politică. În definitiv, dacă nu ai o minimă independență materială nici nu poți face politică” se arată în material.

”Ceea ce dorim să spunem este că regimul incompatibilităților este excesiv și mai ales este neargumentat. Nicăieri legiuitorul nu a explicat care ar fi răul care ar decurge din prezența unui comerciant în Parlament și nu a unui comerciant disimulat cum se întâmplă frevcent, ci a unuia declarat, care nu își poate ascunde conflictul de interese. E mult mai ușor să te ferești de cel ale cărui interese sunt expuse la vedere decât de acela care pretinde a fi altcineva decât este.
Conchidem că există aspecte în legile incompatibilității care ar trebui rediscutate pe fond și nu doar cârpite pe ici pe colo. Ele intenționează să izoleze politica de mediul de afaceri, dar în realitate asistăm doar la o discriminare îndreptată împotriva micului comerciant și mai ales a celui cinstit. Marile corporații sunt reprezentate în camerele de comerț, care (deși nu mai au locuri parlamentare din oficiu ca în Constituția de la 1923), exercită o permenantă și puternică influență asupra politicii românești. Dar micile afaceri sunt private de orice reprezentare politică” conchide D.W.