Reputatul ziarist Petre Mihai Băcanu afirmă, într-o declarație dată Inpolitics, în exclusivitate, că președintele Traian Băsescu și-a creat, singur sau ajutat, un mit în legătură cu anumite trăsături de caracter ori cu simpatia de care se bucură în sînul bărbaților mării, și care nu are nicio legătură cu realitatea, după cum urmează.”A vîndut flota străinilor în loc să o lase comandaților români”

”Traian Băsescu este un mare fricos, un laș, dar unul care se pricepe foarte bine să manipuleze realitatea” afirmă Băcanu.

Gazetarul dezvăluie, astfel, un episod extraordinar petrecut acum aproape două decenii, prin 1990, cînd actualul șef al statului a fost la un pas să fie linșat de proprii colegi de breaslă, comandanții de vas. ”Ideea de la care a pornit vînzarea flotei a fost una bună, spune Băcanu, adică vînzarea la fier vechi a unor nave care nu mai puteau fi recuperate pentru ca, din banii obținuți, să fie reparate și modernizate celelalte nave, iar flota națională să fie revigorată. Cînd Băsescu și ciracii său au descoperit, însă, că navele se vînd foarte bine la export, s-a vîndut tot și ne-am trezit fără flotă. Problema este că acest lucru a deranjat foarte mult, la vremea respectivă, marinarii români. Pe la finele lui 90, dacă îmi amintesc bine, cînd ”România liberă” scria de zor despre vînzarea flotei, am fost solicitat de un mare număr de comandanți de nave să mediez o întrevedere cu Traian Băsescu pentru a-și spune păsurile, pentru că acești oameni doreau să cumpere, ei înșiși, navele respective, prin credite bancare ori prin alte metode, și să iasă cu ele în larg pentru a face comerț. Ideea că navele pe care le-ar fi putut conduce ei ajung pe mai nimic în mîinile norvegienilor sau cine mai știe cui îi scotea din minți. Am decis să fac demersurile necesare și Băsescu chiar a acceptat să vină la discuții cu marinarii, undeva, într-o sală din fostul MICM, pe Calea Victoriei. Din păcate, el s-a ținut tare pe poziție, a refuzat să le deea marinarilor cea mai mică șansă, iar ei s-au enervat atît de tare încît au vrut să sară la el și să îl omoare și mai multe nu. Cred că se lăsa cu vărsare de sănge dacă nu interveneam, pentru că marinarii sunt oameni duri și cu ei nu te joci. Ideea că Băsescu ar fi un soi de idol al comandanților de vas este o gogoriță, în realitate el era profund detestat de ei, pentru că a refuzat să le asigure, lor și flotei românești, un viitor. Detalii despre această întrevedere de pomină există în colecția ziarului ”România liberă”, care a avut, atunci, un reporter prezent”.

”Comandatul Băsescu era un mare laș”

Petre Mihai Băcanu mai dezvăluie că, din relatările directe ale unor foști colegi de navă de ai lui Băsescu, acesta era foarte fricos pe mare, ceea ce a dus la dezvoltarea, în timp, a unui soi de agresivitate din partea lui, în relațiile cu subordonații. ”Știu direct de la oameni care au navigat cu el și care îl cunosc bine, că era un tiran, un zbir, pe navă, și mi s-a explicat și de ce. Băsescu a ajuns comandat foarte de tînăr, dar nu pentru calitățile pe care oricum nu le avea, ci pentru că a lins Partidul și Securitatea unde trebuia și cînd trebuia. Pe mare, însă, viața era extrem de grea, iar Băsescu s-a trezit în mijlocul unei lumi care îl îngrozea, pentru că navele românești aveau multe probleme, erau vechi, aveau defecțiuni pe bandă, se trezeau în larg că se strică motorul șamd…Toate astea îl speriau atît de tare pe Băsescu încît reacționa hormonal, terorizîndu-și oamenii din subordine, amenințîndu-i că le face raport și tot așa. Pentru orice defecțiune își pedepsea cumplit subalternii, fiindcă că se temea că rămîne blocat în largul oceanului…devenise legendar pentru comportararea sa și mulți marinari au început să refuze să mai navigheze cu el. Acest stil de a-și masca frica prin agresivitate l-a marcat și îl însoțește pînă în ziua de azi, cînd e politician. Ceea ce el prezintă azi, în interviuri, cu mîndrie, ca fiind o dovadă de bărbăție și de duritate era, de fapt, lașitate crasă”.

Scandalul casei din Aviatorilor

O altă caracteristică a lui Băsescu este, în opinia ziaristului, încăpățînarea găunoasă de a avea ultimul cuvînt chiar în bătăliile pierdute. ”Să vă dau un exemplu: acum mai mulți ani, am scris un articol foarte dur, în care îl somam pe Băsescu să renunțe la locuința din Aviatorilor, pe care o revendicau și o cîștigaseră în justiție foștii proprietari, dar el nu se dădea dus. Atunci, l-a rugat pe Mihai Tatulici să mă cheme la o emisiune în trei, la ”Tele 7abc”, ca să explice cum stau lucurile. Am acceptat, crezînd că omul o să își prezinte scuze sau că va anunța că renunță la casă. Cînd colo, m-am trezit cu un Băsescu agresiv peste poate, care răcnea în studio că el are dreptate și că nu renunță la nicio casă, că adevărul e de partea lui. Dacă nu insista Tatulici, mă ridicam din studio și plecam, de nervi. La o săptămîna după asta…stupoare: Băsescu a renunțat la locuință și aceasta a intrat în posesia foștilor proprietari. Atunci mi-am dat seama că Băsescu nu venise la emisiune convins că are dreptate, ci doar pentru a avea el ultimul cuvînt în fața opiniei publice, să pară că ce a făcut el era un gest elegant și nu că era forțat de lege să plece. Cam ăsta e omul…”

Candidatură cu spectrul pușcăriei de gît

Petre Mihai Băcanu consideră că, în cazul unui eșec pe 6 decembrie, Traian Băsescu nu are cum să mai scape de pușcărie, pentru că ”jaful în cazul flotei e autentic și va fi dovedit în justiție, cu toată contraexpertiza pe care și-a aranjat-o după ce a ajuns președinte. Chiar dacă el nu a semnat direct documente, implicarea lui va fi dovedită lesne. Tocmai pentru că știe că îl așteaptă cea mai neagră perioadă a vieții, Băsescu se va bate, cred eu, din răsputeri și prin orice mijloace pentru a cîștiga un al doilea mandat…teama de închisoare îl mînă din urmă!…” (Bogdan Tiberiu Iacob)