Legenda de dată recentă potrivit căreia România e noul paradis al petrolului și al gazelor, de șist ori maritime, este spulberată de una dintre vocile cel mai autorizate din țară, președintele Petrom, Mariana Gheorghe, într-una dintre rarele sale ieșiri la rampă mediatică.

Concret, într-un interviu acordat Agerpres, Mariana Gheorghe avertizează asupra nașterii unei imagini false vizavi de România, potrivit căreia țara noastră ar fi un veritabil El Dorado al petrolului și al gazelor:

”România nu este un El Dorado pentru industria de petrol şi gaze. Este departe de a fi un El Dorado, pentru că are, pe de o parte, zăcăminte mature pe on shore, mici, bătrâne şi foarte fragmentate şi diversificate. Pe de altă parte, explorăm pentru prima dată la mare adâncime în Marea Neagră. Nimeni nu a explorat, deci există toate incertitudinele şi riscurile legate de un teritoriu total nou, chiar dacă putem să spunem nişte cifre. Aceste incertitudini fac, pe de o parte, să temperăm undeva această percepţie de El Dorado, pe de altă parte, aceste riscuri şi dezvoltări necesită foarte mulţi bani, investiţiile sunt elementul sau cuvântul ce caracterizează cel mai bine industria de petrol şi gaze din România, nivelul mare de investiţii” afirmă cel mai puternic manager-femeie din România.

De asemenea, vorbind despre posibilitatea unei afaceri comune între statul român, prin Transgaz, Exxon și OMV Petrom, în scopul exploatării gazelor din Marea Neagră, Gheorghe spune că: ”Abia am început discuţiile interne pentru infrastructură. Încă nu putem să discutăm despre felul în care realizăm această posibilă infrastructură. Repet, resursele sunt primul element, al doilea este infrastructura şi a treia componentă, tot pentru declararea comercialităţii, a viabilităţii comerciale a rezervelor va fi reprezentată de discuţiile privind regimul fiscal şi de reglementare aplicabil acestor dezvoltări. Este foarte greu să separi aceste elemente – resurse, riscurile tehnice şi operaţionale, de riscurile şi nevoia de investiţii pentru dezvoltare şi infrastructură şi, în final, regimul de fiscalitate care să ne dea confortul că există o predictibilitate, o stabilitate pe termen lung al acestor dezvoltări. Deci, unde vom duce? Ce vom face cu gazul? Cum vom finanţa? Este mult prea devreme să ne exprimăm un punct de vedere”. (B.I.)