În ultimele săptămîni, scandalul amorsat de dezvăluiri ale unor figuri din interiorul sistemului, precum ex-colonelul Daniel Dragomir și alții, a scos la lumină o figură căzută în uitare: generalul Mitică Iliescu. Brusc, acesta s-a decis să facă propriile dezvăluiri, preluate de întreaga presă ca venind din partea unui ditamai fostul șef al unui serviciu special, SPP. Numai că, la o analiză ceva mai rece, apar serioase semne de întrebare, dublate de unele, și mai serioase, de exclamare. Sau, cum se mai spune în filmele americane, ar fi un moment bun să intrăm în panică.

Generalul Iliescu a început prin a face dezvăluiri pe Facebook, preluate, cum spuneam, de presă și ajungînd să fie audiat, mai apoi, la Comisia SRI, practic la cerere, în cadrul anchetei provocate de cazul Dragomir. Și mai urmează și alte audieri ale sale, din cîte anunță mai-marii comisiei.

Pînă acum, conform șefului comisiei, Claudiu Manda, Iliescu a vorbit despre apropierea unor persoane din conducerea SRI de diferite persoane din conducerea partidelor politice, „sprijinirea acestora, condiţionarea acestora şi folosirea acestor colaborări pentru a influenţa decizii politice la nivelul Parlamentului şi ministerului, cu exemplele de rigoare”.
„Al doilea subiect pe care l-a prezentat era legat de impunerea – folosindu-se inclusiv de primul subiect, şi anume, de persoane politice – în conducerea unor instituţii a unor persoane apropiate celor din conducerea SRI. A dat exemple de la Ministerul Justiţiei, a făcut referiri la înlăturarea unor persoane de la Curtea Constituţională şi a dat exemplul domnului Toni Greblă. A mai spus şi a făcut referiri la cazul domniei sale, spunând că domnia sa a fost acuzat de trafic de influenţă, s-a dispus şi s-a obţinut în instanţă hotărâre judecătorească privind percheziţia la casa domniei sale. Spunea că la percheziţie au participat ofiţeri SRI, că la momentul percheziţiei au dispărut unele bunuri”, a afirmat parlamentarul, conform EVZ.
Și mai aflăm că Iliescu doreşte să prezinte comisiei nu mai puţin de nouă aspecte noi, despre implicarea unor persoane din conducerea SRI în preluarea puterii politice; implicarea persoanelor din conducerea SRI în preluarea puterii administrative; crearea portofoliului de magistraţi necesari unor structuri din conducerea SRI; controlul mass media; controlul fluxului financiar; planul de destructurare a PSD, dar vizând şi persoane incomode din alte partide politice; un punct de vedere privind mandatele de interceptare; impunerea bugetelor proprii; colaborarea cu partenerii strategici.

O avalanșă de informații super, nu alta.

Mai mult, Iliescu scrie, într-o postare recentă, despre cum a fost solicitat în 2009 de tandemul Ponta-Oprea să-l ajute pe primul în obținerea funcției importante de vicepreședinte al Camerei Deputaților.

”Domnul Ponta dorea sa ocupe functia de vicepresedinte al Camerei Deputatilor, functie care in acel moment era detinuta de domnul Valer Dorneanu. Si el si Oprea, care-l sustinea puternic, au motivat ca doresc sa devina vizibil si sa capete experienta, in incercarea de a accede intr-o functie importanta in conducerea partidului. La acel moment, m-a convins si chiar i-am spus sa se pregateasca in mod serios si ca daca o face cum trebuie, el va fi urmatorul presedinte al partidului. Am vorbit cu cei ce decideau acest lucru, le-am recomandat sa il ajute si asa s-a si intamplat (s.n.)”.

Pe bună dreptate, jurnaliștii care au preluat bombele lansate de Iliescu au fost îngroziți de conținutul lor; dacă doar o mică parte ar fi reale, situația ar fi extrem de gravă.

Pînă acum, însă, nimeni nu s-a declarat preocupat de un cu totul alt aspect.
Unul cel puțin la fel de grav ca faptele prezentate de general.

Anume: în ce calitate a obținut Dumitru Iliescu respectivele informații?

Și în ce calitate vorbea cu ”cei ce decideau acest lucru”, cu puterea de a-și vedea împlinite doleanțele?

Măcar Daniel Dragomir relatează lucruri petrecute în perioada în care activa în SRI.

Nu e cazul lui Iliescu.

Pentru că, prezentîndu-l drept fost șef al SPP, s-a omis precizarea foarte importantă că Iliescu nu mai deține această funcție de 21 (douăzecișiunu) de ani bătuți pe muchie, adică din 1996.

După ce a condus vreo 5-6 ani cel mai mărunt dintre serviciile speciale, plasat chiar și sub micul, dar influentul STS, Mitică Iliescu a avut un traseu sinuos, în care ba trecea, ba revenea din rezervă, a mai prins ceva posturi mai mici prin guvern ori MAI și, în fine, și-a creat două firme de pază, protecție și investigații.
De ani buni, el e doar un rezervist care ar trebui să-și crească relaxat nepoții.

Informațiile aflate pe vremea cînd conducea SPP nu mai au azi decît valoare simbolică; personajele epocii s-au cam dus pe aripile vîntului. Fie că s-au numit Ion Iliescu, Oliviu Gherman, Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu, Virgil Măgureanu sau Gelu Voican Voiculescu.

După epoca SPP, Iliescu nu a mai prins funcții care să-i permită accesul oficial la informații majore.
Cît despre firmele de investigații sus pomenite, legislația nu le permite culegerea de informații despre persoane care lucrează în interesul autorităților publice șamd.

Și totuși, generalul rezervist Dumitru Iliescu nu numai că pare să fie extrem de bine informat despre ce se întîmplă în interiorul unor structuri de top precum SRI sau DNA, dar recunoaște, senin, că a făcut un soi de trafic de influență la nivel înalt pentru atribuirea unor funcții de prim rang (lider de partid ori de parlament).

Cum a fost posibil?

Nu doar Comisia SRI, ci și cele de Apărare și Ordine publică ar trebui să declanșeze urgent o mare anchetă legată nu atît de consecințele faptelor relatate de general, ci de felul cum acesta a ajuns în posesia respectivelor informații din poziția de simplu civil.

Cazul Dumitru Iliescu demonstrează în cel mai înalt grad că șefii serviciilor secrete de la noi se folosesc nonșalant de informațiile și de rețelele de agenți în scopuri care nu au nicio legătură cu siguranța cetățeanului ori a țării.
Demonstrează că, și după ieșirea din structuri, aceștia mențin contacte de prim rang, continuă să funcționeze ca centre informaționale cu influență în politică și economie și fac jocuri oculte de cel mai înalt nivel.

Aproape te trec fiori punîndu-ți o întrebare simplă: dacă un șef ”expirat” de serviciu secret mărunt poate avea asemenea influență și putere chiar și după două decenii de la ieșirea oficială din sistem, cît timp va dura influența politică și de alte naturi a unui Florian Coldea, după 12 ani proaspăt încheiați la șefia operativă a celui mai mare serviciu secret?
Ori a unui Marcel Opriș?
Ori a unui Silviu Predoiu?

Dar a Laurei Kovesi?

Și cînd se va reglementa, oare, prin lege și, eventual, și prin cutume, libertatea foștilor șefi din servicii de a se ”defășura” după bunul plac și în disprețul democrației, după ieșirea din funcții, astfel încît să fie eliminați din lanțul marilor decizii politice? (Bogdan Tiberiu Iacob)