O reprezentare corecta a reprezentantilor statului in institutii si organisme internationale este vitala. Pentru ca, mai ales in materie de politica externa, un stat nu poate fi bicefal. Cu atat mai mult atunci cand presedintele si guvernul au sustineri politice diferite. Aflate in stare de competitie electorala. Sau chiar de conflict. Pericolul de a intretine in plan international un dialog al autistilor, in care stanga nu stie ce face dreapta, dupa care pe scara ierarhica sunt promovate mesaje care se bat cap in cap, este maxim si poate deveni fatal pentru pozitionarea unui stat in lume. Exact acesta este pericolul care trebuie evitat la Bucuresti. Cu orice pret.
Ce s-a intamplat pana in prezent sub regimul Traian Basescu? Presedintele devenit jucator dupa instaurarea primului Guvern Boc a reprezentat statul roman, si acolo unde trebuia sa-l reprezinte si acolo unde nu trebuia. Respectiv si atunci cand a fost vorba de chestiuni de aparare, de securitate si siguranta nationala dar si atunci cand temele dezbatute in organismele internationale vizau actul de guvernare ori modificari de natura legislativa. Legate, in special, de accelerarea procesului de integrare al Romaniei in structurile Uniunii Europene. Ca sa nu mai vorbim de relatiile bilaterale cu state din terte spatii geografice, unde, pe langa componenta de natura politica, interesul Romaniei este sa dezvolte relatii economice si comerciale.
Jucand pe intreaga suprafata a terenului, Presedintele Traian Basescu a beneficiat, trebuie sa recunoastem, de faptul ca la pupitrul de comanda al Executivului se afla un premier marioneta. Acesta nu negocia nimic, nici in paralel cu Presedintele, nici peste capul sau. De fapt, nu negocia nici de unul singur, nici impreuna cu ministrul de Externe, care si el nu era altceva decat o marioneta. Consecinta acestui mod de a conduce treburile statului roman a fost chiar in conditiile in care partenerii politici vorbeau, sa spunem, aceeasi limba – in sensul ca Presedintele vorbea iar premierul si ministrul de Externe repetau sau inganau – tot o forma de autism. De ce? Pentru ca seful statului, care nu se afla in realitate la pupitrul de comanda al Executivului, privea si intelegea cumva situatia economica de la inaltimea unui balon. Fiind desprins de realitatile economiei comertului si chiar de realitatile legislative. In consecinta, pe parcursul intalnirilor externe perfectate, Presedintele nici nu avea capacitatea de a negocia, in mod inteligent si profitabil pentru tara, diversele decizii comune pe care statele le adoptau si, in plus, era lipsit si de abilitatea de a-i explica premierului, in mod corect, cum pot fi traduse in fapt intelegerile convenite in plan extern. In special in raport cu Uniunea Europeana, acest mod de lucru, partial autist, a adus prejudicii destul de mari. In final, neparticipand efectiv la negocieri, multumindu-se cu explicatiile indoielnice oferite de Presedinte, primul ministru, ca sa nu mai vorbim de ministrul de Externe, au ajuns la randul lor in situatia de a promova, pe scara ierarhica, in tentativa de a implementa o serie de decizii, informatii trunchiate.
Acest dialog al autistilor se amplifica exponential in situatia in care protagonistii, Presedinte, pe de o parte, prim ministru si ministru de Externe, pe de alta parte, reprezinta forte politice aflate in stare de concurenta electorala. Un bun motiv pentru ca situatia ca fie curmata. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews