Remarc, în ultima vreme, o teribilă agitație reformistă în materie de legi electorale, care ar fi lăudabilă dacă un al șaselea simț, sau măcar bunul simț, nu mi-ar spune că ceva nu e în regulă cu elanul guvernanților.

Zilele trecute, președintele iese la rampă cu o propunere revoluționară: partidele să nu mai primească donații private, cum e în toată lumea civilizată, ci să stea fix pe cîrca bugetului. Interesantă propunere, mai ales într-un moment cînd, de la buget, abia mai sug unii aleși, darmite restul politicienilor. În realitate, așa cum bine au decriptat observatorii politici, interesul e ca partidele de opoziție să fie lăsate fără resurse, măsură valabilă doar aparent și pentru PDL, care are avantajul uriașelor resurse de la statul pe care îl controlează autoritar. În plus, avînd toate organele de control pe mînă, cine să verifice dacă în pușculița puterii au intrat ori nu bani privați?

Azi, aud că Autoritatea Electorală are o nouă propunere radicală: campania electorală să dureze nu o lună, ci trei luni.

Ciudat. De ce ar vrea puterea să avem campanii atît de lungi, cînd un partid de guvernămînt este, teoretic cel puțin, împovărat cu treburile împărăției, iar cea care arde gazul și ar putea să profite e opoziția? Dimpotrivă, ar fi logic ca respectiva campanie să fie scurtată, pentru ca PDL să se ocupe de criză, iar opoziția să nu capete răgazul necesar cuceririi electoratului.

De fapt, explicația e simplă și e o continuare logică a propunerii lui Băsescu: lungirea campaniei avantajează partidul cu cei mai mulți bani și cu cei mai numeroși activiști. Iar acesta este, indubitabil, PDL, cel care, cum spuneam, poate folosi nestingherit resursele statului, prin diverse șmecherii, dar și angajați ai diferitelor companii, scoși discret din producție, pe post de activiști electorali. De fapt, ei chiar asta sunt, foarte mulți: activiști electorali băgați drept recompensă prin diverse sinecuri de stat, dar care, la momentul oportun, pot fi folosiți la ce știu cel mai bine, fără măcar să mai fie nevoie de bani. Ajunge salariul încasat, nemuncit, de la stat, pe durata campaniei.

Alt cîștig este acela că, pe durata campaniei, ochii populației sunt ațintiți la bălăcăreala electorală, scăzînd foarte mult atenția în ce privește anumite acte guvernamentale. Să nu le zic manevre…

În fine, un alt mare avantaj ar fi cunoașterea exact a candidaților opoziției cu trei luni înaintea alegerilor, timp suficient pentru a fi terfeliți în noroi de oamenii puterii. Cît de important e să afli cît mai devreme candidatul adversarului o știe Traian perfect, doar a recurs de vreo trei ori la șmecheria înscrierii în cursa electorală în ultima clipă, trimițînd adversarii după ținte false.
În consecință, cred că actuala opoziție, dar și societatea civilă, ar trebui să se mobilizeze ferm împotriva acestui nou abuz, care nu e, de fapt, decît o șmecherie electorală ieftină a puterii. (Dan Ioan Popescu – www.danioanpopescu.ro)