Mapamondul a stat cu sufletul la gura la începutul acestei săptămîni și cu ochii ațintiți spre Washington, acolo unde administrația Obama a avut de purtat un meci politic uriaș cu opoziția republicană.

Temerea că republicanii ar putea respinge propunerea președintelui american privind ridicarea plafonului de îndatorare a țării a făcut mulți șefi de state și de guverne să privească viitorul cu îngrijorare, mai ales în acele țări care ar fi fost primele afectate de o nouă criză americană.
Ce a urmat, se știe acum. Spre ușurarea generală, democrații și republicanii și-au dat mîna rațiunii peste țară, au negociat și au luat decizia salvatoare, cel puțin pentru moment. Fiecare dintre părți a trebuit să lase de la ea. Obama nu a putut să crească impozitele și se află în situația de a nu putea stimula dezvoltarea economiei, în timp ce republicanii au abandonat jurămîntul solemn cu nu vor mai permite extinderea datoriei publice.
Per ansamblu, însă, America a oferit o mostră de politică a bunului simț, pragmatică și axată pe interesul cetățeanului.

E greu să nu îți zboare mintea, în aceste condiții, la cum merg lucrurile în politica mioritică, unde nu numai că nu se mai poartă demult niciun fel de negocieri politice autentice, dar s-a ajuns ca nici măcar întîlnirile între liderii politici să nu mai poată avea loc.

În ultimii 6-7 ani, politicienii români au ajuns să se trateze ca niște dușmani de moarte, cu injurii și atacuri sub centură, uitînd că electoratul îi trimite la vîrf nu ca să își regleze conturile între ei, ci pentru a-și uni energiile în beneficiul național. La noi nu mai există dispute politice, ci înjurături de mamă. Nu mai există lupte de idei, ci doar limbaj de Ferentari.

Obama & comp au arătat că, într-un stat matur, care se respectă, se poate…
În România, no, we can’t! (Dan Ioan Popescu – www.danioanpopescu.ro)