Traian Băsescu a dat azi, prin discursul rostit în parlament, un semnal puternic pro-american și anti-rusesc într-un moment în care nervii rușilor sunt întinși la maxim, iar în culisele politicii din mai multe state se pun la cale și se execută lovituri zdravene. Discursul prezidențial constituie o opțiune fără echivoc într-o chestiune de importanță națională, europeană și chiar mai mult de atît. E de așteptat ca el să fie urmat de o replică tăioasă a rușilor, într-o formă sau alta, un examen sever care ne așteaptă și care ar putea demonstra în ce măsură Moscova mai poate influența jocurile politice autohtone. Să vedem, însă, despre ce e vorba.

Atenția publică e îndreptată în acest moment mai degrabă spre promisiunea legată de salarii, dar, în discursul prezidențial, există lucruri mult mai explozive.
Puțini vor fi observat că, în mod cu totul neobișnuit, aproape jumătate din discursul prezidențial a gravitat în jurul chestiunii energiei. Și nu oricum, ci atingînd puncte importante. Iată ce a spus președintele, despre energia României:

”Sursele noastre clare sunt reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, resursele de gaze existente în Marea Neagră şi gazele de şist. În opinia mea, în momentul de faţă, sunt foarte multe interese, nu spun ale politicului, Doamne fereşte, sau ale Guvernului, dar se manifestă interese ca România să devină tot mai dependentă energetic. Eu vă cer dumneavoastră, ca Parlament, să priviţi cu maximă responsabilitate nevoia României de a-şi creşte consistent capacitatea de a produce energie atât nucleară, energie din Marea Neagră şi energie din gaz de şist, dacă într-adevăr avem resurse.

Aici aş vrea să vă spun un lucru pe care l-am constat cu ocazia vizitei în Marea Neagră. La 170 de kilometri s-a făcut un foraj într-un prezumtiv depozit. Iniţial, s-au anunţat 35 – 80 de miliarde de metri cubi. Vă pot spune că în primul depozit cantitatea calculată, după sondaj, este 100 – 110 miliarde de metri cubi de gaze, ceea ce ar însemna o producţie extrem de bună, necesară economiei româneşti pe termen mediu. Dar în acelaşi perimetru mai sunt cinci depozite care au aceleaşi caracteristici şi cantitative şi de semnal. Prospecţiunile vor continua în anul viitor pentru celelalte cinci depozite.

Aş spune că România are o resursă consistentă în Marea Neagră. Putem să ne asigurăm cel puţin necesarul nostru şi, probabil, al câtorva vecini, cu o singură condiţie: liberalizarea preţurilor la gaze pentru industrie, nu pentru populaţie, întrucât costurile să extragi gaze la o adâncime de 1.000 de metri a apei şi încă vreo 2.000 de metri sub fundul mării, nu sunt deloc mici, dar costurile de piaţă fac rentabilă exploatarea a unor astfel de zăcămite. Sigur, nu este o decizie pe care să o luăm acum, dar trebuie să ştim că putem menţine preţuri foarte scăzute pentru populaţie, dar economia trebuie să primească inputul corect în ceea ce priveşte consumul de gaze şi de energie electrică, în general”.

Să prezentăm cititorilor, foarte pe scurt, datele problemei.

Zăcămintele de gaze de șist sunt considerate a fi, în acest moment, cea mai serioasă alternativă europeană la importul de gaz rusesc.
Grație lor, Europa ar scăpa pentru decenii bune de șantajul Moscovei, iar americanii s-ar bucura și ei, pentru că sunt maeștrii tehnologiei de extracție, deloc ușoară, deci ar încasa bani frumoși.
Or, cele mai mari zăcăminte de gaze de șist se găsesc în România, Polonia, Ungaria și Bulgaria.

Intrată pe piața prospecțiunilor din Bulgaria și România, compania americană Chevron a depistat și obținut licența de exploatare pentru asemenea zăcăminte.
În Polonia, americanii de la ConocoPhilips au început deja exploatările.

Rusia nu putea sta cu mîinile în sîn, urmărind cum îi zboară de sub nas piața pentru unul dintre cele mai importante produse de export, gazul metan.
În consecință, în Bulgaria izbucnesc ”spontan”, acum cîteva săptămîni, proteste de stradă în întreaga țară împotriva efectelor nocive asupra mediului pe care le-ar avea exploatarea gazelor de șist. Urmarea e că scena politică sofiotă începe să tremure de frică, iar parlamentul dă rapid o lege prin care licența acordată Chevron e anulată, iar exploatarea gazelor de șist e interzisă sine die.

În replică, secretarul de stat american Hillary Clinton își programează o vizită urgentă la Sofia, pentru a lămuri problema.
O vizită de nivel înalt într-o țară pe care liderii americanii au cam ignorat-o în ultimii 20 de ani.

În paralel, ieri, Traian Băsescu efectuează o vizită pe platforma Exxon din Marea Neagră, după care anunță, azi, în parlament, că există zăcăminte încă și mai mari decît cele anunțate oficial de americani.

Tot în parlament, el afirmă răspicat că România are nevoie de gazele de șist și de cele din Marea Neagră.

Ambele exploatate de americani.

Ambele, menite să dea frisoane Gazprom și Rusiei.

Spre deosebire de Bulgaria, care a bătut în retragere în fața unor proteste naționale cusute cu ață albă – de unde atîta conștiință ecologică pe capul bulgarilor? -, România dă, prin președintele Băsescu, într-un discurs oficial rostit în fața parlamentului, un semnal clar că a ales o tabără.

Care nu e cea rusească.

Zarurile au fost aruncate, urmează replica Rusiei.

Cum alegerile bat la ușă, e de așteptat ca poziția lui Băsescu să determine imixtiuni mai mult sau mai puțin discrete ale Moscovei în jocul electoral.
Deocamdată, s-au dat doar avertismente de mică anvergură, dacă ne gîndim la ciudata manifestație pusă la cale ieri de cîteva zeci de protestatari, în frunte cu Briana Caradja și Claudiu Crăciun, în fața ministerului Economiei, exact cînd erau primiți oficialii Chevron.

Ai zice că prințesa Caradja arde periodic pentru cîte o cauză națională, de la drepturile homosexualilor la cele ale maidanezilor și, mai nou, la chestiunea gazelor de șist. Și e al naibii de bine informată în legătură cu programul de primiri al miniștrilor.

Mai probabil e că, la fel ca în alte dăți, s-a apelat la niște protestatari ”de profesie” pentru a se crea o anume atmosferă în timpul vizitei americanilor.
E aproape sigur, însă, că lucrurile nu se vor opri aici. (Bogdan Tiberiu Iacob)