Indiferent de existenta unei relatii reale de prietenie intre mine si Sorin Ovidiu Vantu si de ostilitatea intre mine si Traian Basescu, sunt cateva elemente de necontestat in toata aceasta afacere a arestarii primului de catre cel de-al doilea. Si tot indiferent de sentimentele mele sunt efectele pe care le are aruncarea dupa gratii a omului de afaceri, cu toate circumstantele in care acest fapt s-a petrecut. Ele pot demonstra, si asta si incerc sa fac in continuare, ca nu este deloc exclus ca atacul impotriva lui Vantu sa aiba un efect de bumerang asupra initiatorului.
Pentru moment, sa ne prefacem ca nu exista o ostilitate declarata in repetate randuri de Traian Basescu impotriva lui Sorin Ovidiu Vantu, incepand din momentul in care presedintele – jucator a avut sentimentul ca Realitatea TV a devenit critica in raport cu Guvernele Boc 1, 2, 3, 4 si 5. Sa ne gandim doar la procuratura ca parte a Justitiei romane in aceeasi masura in care este si parte a unui stat guvernat de tandemul Basescu – Boc. Pentru ca – nu-i asa? – atat timp cat varfurile procuraturii sunt numite si demise de autoritatile politice ale statului, structura in ansamblul ei nu este suficient de libera pentru a nu fi influentata. Sau chiar comandata la varf. Ei bine, imprejurarile in care a avut loc arestarea sunt mai mult decat discutabile. Ele sunt condamnabile in orice stat de drept.
Justitia romana a condamnat definitiv o persoana numita Nicolae Popa. Aceasta persoana a incercat sa se sustraga Justitiei romane, refugiindu-se in Indonezia. In acelasi timp, tot Justitia romana, legat de acelasi balamuc al FNI, l-a scos de sub incidenta legii pe Vantu in cazul tuturor dosarelor penale care i s-au deschis de-a lungul timpului acestuia. Si are loc prima coincidenta. Televiziunea de stiri Realitatea incepe sa marcheze, din ce in ce mai insistent, contraperformantele Guvernelor Boc, in care Presedintele Traian Basescu s-a implicat neconstitutional, asumandu-si public rolul de jucator. Adica de vioara intai. Simultan, cativa procurori – atentie, in general sunt aceiasi in toate dosarele suspectate ca avand miros politic – declanseaza o vasta operatiune de urmarire a lui Sorin Ovidiu Vantu. Sunt aproape 2 ani de interceptari. Conform legii, numai in cazul unui atentat la siguranta nationala este posibila o asemenea durata a supravegherii, prin asumarea unor uriase cheltuieli publice. Dupa ce Vantu este continuu urmarit si interceptat, probabil prin incalcarea legilor, se produc si rezultate care ar putea sa-l incrimineze. Ele sunt, in special, interceptari. Aceste interceptari exced legaturile presupus infractionale intre Vantu si Popa. Vantu are zilnic sute de dialoguri cu zeci sau sute de persoane, inclusiv membrii familiei sale. Ele pot fi de afaceri, politice, sentimentale sau de alta natura. Toate acestea sunt scanate de procurorii politici.
In momentul incatusarii lui Vantu, aceste inregistrari sunt aruncate ca niste laturi pe piata de catre procurorii politici. Viata personala a unor cetateni este daca nu ravasita, cel putin pusa sub semnul intrebarii. Inclusiv probleme strict personale ale membrilor familiei.
Este legitim sa ramanem uimiti, daca nu socati si indignati, atunci cand stenograme ale Parchetului, care cuprind nenumarate elemente care nu au legatura cu cauza propriu – zisa, sunt livrate opiniei publice chiar de catre procurori.
Basescu vrea sange. Dar vrea sa-si cumpere si timp pentru ca lucrurile merg prost in Romania. Vrea sange, dar vrea sa si abata atentia. Eu cred ca vrea prea multe. Si, ca de obicei, atunci cand vrei mai mult decat poti, viata iti arata reversul. (Sorin Rosca Stanescu – www.sroscas.ro)