CURS VALUTAR

DNA – un teatru ieftin care trebuie sa inceteze. In numele bunului simt!

4 comentarii / 2857 vizualizări / 30 ianuarie 2015

S-a spus, nu o dată, că nivelul de civilizație al unei țări se măsoară după felul cum își tratează animalele și deținuții. Dacă e adevărat, înseamnă că România are probleme serioase la acest capitol, iar vestea proastă e, judecînd după ultimele evenimente, că situația chiar tinde să se înrăutățească și nu invers, cum ar fi de dorit.

Scurt remember: finalul de secol 18 a prins Franța într-o conjunctură dramatică, focul Revoluției întreținîndu-se, ani buni, cu zeci de mii de victime. O nebunie cuprinsese țara, iar execuțiile – majoritatea nejustificate – se țineau lanț. Mulțimea înnebunea de plăcere în centrul Parisului, unde ”dușmanii poporului” erau lichidați ziua în amiaza mare, cu public; de legendă au rămas tricoteuzele, acele gospodine, multe bunicuțe, care se transformaseră într-o galerie mai feroce decît ultrașii, și care asigurau fundalul sonor în timpul execuțiilor cu răcnete de ”La moarte”, ”Descăpățînați-l”, ”Executați-l” etc. Între două execuții, cumetrele revoluției împleteau, cuminți, cușme pentru capetele înfierbîntaților din piețe.
Cu toată isteria din stradă, la nivel înalt a prevalat o idee de bun simț, aceea că e inuman să mai și chinui un condamnat la moarte, dacă tot decizi să îi iei viața. Pînă la momentul revoluției, execuțiile se făceau cu securea, cu sabia, prin spînzurare, ardere sau chiar zdrobire, plus că ele erau diferențiate, funcție de pătura socială din care provenea nefericitul. Toate aceste metode aveau în comun chinuri teribile pentru cei executați, minute bune înainte de a-și da duhul.
Liderii francezi au decis că trebuie făcut ceva, și astfel s-a născut ghilotina, aparatul care ucidea instantaneu, fără dureri.
S-ar fi putut argumenta că bandiții, dușmanii poporului trimiși la eșafod meritau tot ce e mai rău, inclusiv moarte în chinuri. Franța s-a ridicat deasupra raționamentului și a arătat clemență. A arătat civilizație, fie și în limitele impuse de tensiunile vremii.

E greu să nu te gîndești la asta văzînd strategia inversă aplicată, de la o vreme, în România. Anchetații penal nu trebuie doar înfundați și condamnați, trebuie și călcați în picioare cu public. Demnitatea umană nu pare să mai conteze, chiar dacă vorbim de persoane care ar putea fi declarate nevinovate, la un moment dat.

Nu vorbim de numărul ridicat de arestări preventive – o practică ce ar trebui să constituie excepția și nu regula – cît, mai ales, de șmecheriile procurorilor DNA prin care ”peștii” mari anchetați sunt expuși publicului în cadrul unor spectacole clar regizate, în opinia noastră.

Așa se face că avem suspecți săltați de mascați din stradă, din restaurant, din mașina personală, din sînul familiei, în baza unui mandat de aducere care se folosește, de regulă, doar atunci cînd respectivul a fost deja citat o dată, de două ori, și a refuzat să se prezinte.
Cui prodest?
Desigur, codul de procedură penală acoperă această decizie, lăsînd la latitudinea procurorilor să dea în anumite cazuri direct mandat de aducere, dar trebuie să existe, totuși, rațiuni clare în favoarea măsurii.

Lucru cam neclar la multe cazuri recente.

De ce a fost nevoie, spre exemplu, ca Hrebenciuc să fie adus cu duba, înconjurat de jandarmi, de parcă îl capturaseră la frontiera dintre Iran și Irak, atît timp cît omul nu dovedise că sfidează chemarea la anchetă?

Motivul principal al utilizării mandatului de aducere ”din prima” pare să fie, din păcate dorința unei garanții ferme că cel anchetat va fi băgat în clădire en plein soleil, sub camerele de luat vederi ale întregii prese, sufocat de tirul întrebărilor ziariștilor, umilit, ba, mai nou, înjurat și scuipat.

Pentru că iată, Parchetul se dotează cu versiunea proprie de ”tricoteuse”, o gașcă de moșuleți fără dinți în gură, apăruți nu se știe de unde, dar arși de focul dreptății pînă la a sta în frig la ore tîrzii doar pentru savoarea de a răcni ”La pușcărie”, ”Huooo”, ”Tîlharule” etc.

Măi să fie.
Ăsta da civism!

Scopul justiției într-o țară civilizată, cum ne-am dori să fim, e să pedepsească faptele ilegale și să contribuie la îndreptarea făptașilor.
Distrugerea lor morală, dezumanizarea, călcarea în picioare a brumei de virtute care le-a mai rămas e, mai degrabă, apanajul regimurilor dictatoriale.
Nu întîmplător, la Pitești, Aiud, Gherla, Periprava, temutele închisori comuniste, detenția nu era suficientă, ea trebuia dublată de zdrobirea sufletească a ”bandiților”, ”trădătorilor” și ”chiaburilor”, de lichidarea ultimei brume de demnitate.

Tentația abuzurilor din partea anchetatorilor e mereu prezentă, ține probabil de firea umană, să ne amintim doar celebrele arestări de vineri seara, de acum vreo 15 ani, cînd cei săltați stăteau, vrînd-nevrînd, după gratii pînă luni, cînd reveneau la program judecătorii care dădeau mandatele.
O șemecherie ieftină, care a fost eliminată numai după presiunile cancelariilor europene.
Acum, locul ei e luat de spectacolele de sunet și lumină din fața DNA, aranjate strict pentru impact maxim al activității procurorilor în ochii opiniei publice.

Celor tentați să aplaude metoda, călăuziți de principiul seducător ”Las’ că și ăștia au furat cu șapte mîini, să vadă și ei cum e cînd te prinde!” le sugerăm un simplu, banal și omenesc exercițiu de imaginație: să-și închipuie că, între cîteva zeci de vinovați reali, săltați din stradă, încătușați, înjurați de ”galeria” parchetului, umiliți în văzul a milioane de telespectatori, s-ar afla un singur nevinovat!

Merită sacrificiul? (Bogdan Tiberiu Iacob)

 

 

foto: incomod-media.ro

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

4 Comentarii

  1. MERITA
    HAI SIKTIR PROSTALAULE

  2. Trebuie toti arestati,ai furat sau esti corupt,legea e lege,si unde ai lege nu-i tocmeala,asa ca la bulau cu ei trebuie o epurare cu astia.

  3. MERITA! HAI (…..) PESEDISTULE!

  4. Dar cand calcau in picioare demnitatea poporului roman, pe care l-au furat, umilit, batjocorit, infometat, mintit, decimat, instrainat, cum era? Clementa? Sa-si recunoasca nelegiuirile in public, sa restituie ce au furat si apoi putem vorbi de duhul blandetii. Dar la ce pedepse infime li se dau, disproportionale fata de fapte, oare nu cumva siastemul dovedeste deja clementa? Poate ni-l aratati si pe ala nevinovatul in filmul asta, sa-l stim si noi.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *