Din nou, suntem un stat cu totul si cu totul special. Daca studiem, fie si superficial, comportamentul conducatorilor nostri, vom constata un fapt uluitor. De mai mult timp, Romania are doi presedinti. Si Traian Basescu, si Victor Ponta. Ambii incearca sa raspunda fisei acestui post. In timp ce presedintele Traian Basescu a incetat de mult sa mai fie jucator la Guvern. Dar culmea: nici Victor Ponta nu mai joaca la Guvern. Decat aparent. Astfel, in timp ce fisa postului prezidential este supraexpusa, fisa postului de premier este subexpusa. Mai simplu spus: neonorata.

Oricat de starniu pare, asa stau lucrurile. De mai multa vreme. Inca din timpul USL. Sa ne amintim. Victor Ponta a inceput un razboi personal cu Traian Basescu, transat partial de Curtea Constitutionala. S-a batut pentru a-si asuma unele atributii prezidentiale. La granita cu atributiile executivului guvernamental. Pe vremea cand inca, cel putin oficial, Crin Antonescu era candidat asumat si de PSD si de PNL, dar si de satelitii acestei aliante, s-au petrecut doua fenomene. Pe de o parte, din ce in ce mai frecvent, diversi lideri PSD au inceput sa semnalize in sensul ca nu ar fi fost certa candidatura lui Crin Antonescu. Era vorba ba de indepartarea si chiar ostilizarea electoraltului PSD, ba de o eventuala competitie a pozitiei in sondajele publice, ba, e adevarat, mai rar, dar extrem de consistent, de nevoia naturala a PSD de a da presedintele.

Al doilea fenomen a fost si mai bine regizat decat primul. Tot de catre strategii lui Victor Ponta, care nu mai erau de mult strategi ai USL. Victor Ponta a inceput sa lanseze mesaje nu de prim-ministru, ci de presedinte. Tipice atributiilor institutiei de la Cotroceni. Pentru ca ele sa fie mai consistente, dupa ce i-a eliminat pe liberali din doua pozitii cheie, cea de la Externe si cea de la ICR, diplomatia formala si informala a inceput sa transpire, pentru a-i face lui Victor Ponta un program extern cat mai incarcat si cat concludent. Asa ca premierul a inceput sa mimeze, in tara si peste hotare, rolul de presedinte. Nu a fost un simplu antrenament cu gandul la castigarea alegerilor care urmeaza in curand. Premierul chiar s-a pus pe fapte.

In felul acesta, au fost generate cateva consecinte. Toate fiind semnificative. Mai intai, procedand astfel, incet-incet, Victor Ponta si-a obisnuit electoratul si, in primul rand, propriul partid cu ideea ca, in mod cat se poate de firesc, el si nimeni altcineva este candidatul potrivit pentru functia de presedinte. Iata – sugera demonstratia zilnica facuta de el -, Ponta stie sa se descurce ca presedinte. Reprezinta si promoveaza, cu cinste si in mod eficient, Romania. Mesajele acestea au fost extrem de insistent promovate de catre strategii de imagine ai lui Victor Ponta, exagerandu-se mult si in mod constant asa-zisele performante ale acestuia in plan extern. Tocmai de aceea, dupa cum oricine poate remarca, seful diplomatiei, ministrul de Externe al Romaniei, Titus Corlatean, nici nu s-a vazut in toata aceasta perioada. Cu multa abilitate, dar si cu multa discretie, el s-a dat la o parte. S-a pus undeva in spatele scenei, pentru ca Victor Ponta sa devina beneficiarul oricarui demers diplomatic. La fel s-a intamplat si cu Institutul Cultural Roman si presedintele acestuia.

Un alt efect al deciziei strategice a fost transformarea tuturor demersurilor legate de activitatea in fruntea Executivului in jocuri si spectacole de imagine. Sedintele de Guvern s-au metamorfozat in consistente briefinguri. Orice iesire la rampa a lui Victor Ponta, aparent, in calitate de premier, s-a desfasurat sub semnul profilarii sale ca prezidentiabil.

Un alt efect a fost punerea deliberata in umbra, zi de zi, a partenerului sau din USL, Crin Antonescu. Liderul liberal a fost lasat practic fara obiectul muncii. El nu mai avea loc pentru a lansa mesaje de tip prezidential, pentru ca spatiul era acaparat, aproape in intregime, de Victor Ponta. S-a ajuns in situatia penibila in care Crin Antonescu era silit sa faca o simpla figuratie in proximitatea lui Victor Ponta, cu ocazia unor declaratii de presa.

Tot cam din vara-toamna lui 2013 a inceput si asa-zisa demonizare a lui Crin Antonescu, prin intermediul unui numar din ce in ce mai mare de jurnalisti arondati Guvernului. Demonizare directa, prin lansarea si amplificarea unor atacuri. Si demonizare indirecta, prin ignorarea acestuia. Pentru ca operatiunea sa fie cat mai concludenta, a fost lansat un veritabil tir de artilerie impotriva liderului PNL, prin intermediul institutelor de cercetare de piata arondate si ele lui Victor Ponta, in general pe bani guvernamentali.

Dar cel mai important si pervers efect al indelungatei batalii duse de Victor Ponta pentru Cotroceni este reaua guvernare. Tinand-o dintr-o conferinta de presa in alta, Victor Ponta a uitat ca tara trebuie gestionata. Asa s-a ajuns in recesiune. Asa s-a ajuns la realitatea ca numarul locurilor de munca nu a crescut. Asa s-a ajuns la realitatea si mai trista ca venitrile reale ale populatiei si puterea de cumparare pe care o are cetateanul roman au scazut si ele. In portofel exista pur si simplu mai putini bani.

Intrebarea este: Tin minciunile loc de hrana la infinit, se pot lasa romanii prostiti intr-un asemenea mod si in 2014, la fel cum au fost prostiti in 2013 si in 2012 sub acelasi prim-ministru?

Raspunsul la intrebarea de mai sus il vor da, in curand, alegatorii. Pana atunci insa, tara este practic neguvernata. Sau, si mai grav, este guvernata rau. Pentru ca, in timp ce avem un presedinte pe duca si un prezidentiabil care probabil nu va ajunge presedinte, la Palatul Victoria nu exista nici un prim-ministru. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews