Anul electoral 2009 a debutat în forță cu lovituri de teatru, precum instalarea la putere a guvernului Boc după halucinantul forfait al lui Stolojan, în ultimele zile ale anului trecut, și a continuat cu scandaluri de proporții uriașe, unele fără precedent în ultimii 20 de ani. Interesant, însă, cam toate aceste scandaluri, pe care le prezentăm, succint, în rândurile de mai jos, s-au terminat în coadă de pește, zecile de întrebări născute pe marginea lor rămânând fără răspuns. Ceea ce nu poate decât să întărescă mai vechile convingeri că, în perioadele electorale, se detonează la greu muniția strînsă, cu trudă, ani de-a rândul, de către diverse structuri de putere. Iar marile bătălii se poartă, cel mai adesea, pe sub masă, acesta fiind și motivul pentru care, indiferent de amploare, scandalurile au finaluri care scapă marelui public.

1) Furtul armelor de la Ciorogârla. Cel puţin 51 de arme au fost furate, la începutul anului, din depozitul Unităţii Militare din Ciorogîrla, printre acestea aflându-se inclusiv o mitralieră cu afet. S-a decretat stare de alertă de gradul unu în toate structurile operative și informative ale MAI, nouă județe au fost răscolite în căutarea armelor, câteva capete grele din serviciul de informații al armatei și din statul major al forțelor aeriene au căzut și…cam atât. Armele nu au fost găsit până azi, scandalul a cam fost îngropat, au rămas în urmă doar suspiciunile că totul a fost o înscenare care să prilejuiască eliminarea unor cadre MApN cu drept de veto în cazul afacerii de miliarde a avioanelor multi-rol.

2) Rotația miniștrilor de la Interne. Ceea ce s-a întâmplat la ministerul de Interne în debutul anului a fost fără precedent: patru miniștri (unul provizoriu) s-au perindat la cârma acestuia, plus alte schimbări spectaculoase la „Doi și un sfert”, o lovitură grea de imagine încasată de PSD, partid care a creat impresia că e depășit de situație. În realitate, cele mai multe indicii sunt că miezul scandalului l-a reprezentat serviciul de informații al Internelor, care a trecut, chiar, pe lângă o desființare spectaculoasă și predarea dosarelor sale către DNA-ul aflat în fieful lui Băsescu. Problema a fost îngropată și azi nu se mai vorbește deloc despre ea, dar ar putea reizbucni după alegerile prezidențiale, dacă vor apărea suspiciuni că bătălia pentru controlul „Doi și un sfert” avea legătură cu bătălia politică pentru Cotroceni.

3) Scandalul spionilor de la MApN. Subofițerul Floricel Achim a fost arestat sub acuzația că a vândut bulgarului Marinov Zikolov secrete militare legate de sistemul de comunicaţii militare, frecvenţe radar, hărţi standard NATO, scheme şi hărţi ale unor subunităţi şi tehnici militare, indicative ale unităţilor militare şi planuri de apărare. Ulterior, s-a aflat că el era monitorizat de ani de zile de către SRI, apoi au apărut suspiciunile de dedesubturi politice. Fostul ministru al Apărării, Teodor Meleșcanu, a declarat, într-un interviu, că este posibil ca scandalul să aibă legătură cu accelerarea adoptării noilor legi ale siguranței naționale, dar și cu unele reglări de conturi din interiorul serviciilor secrete. După ce a ținut zile în șir afișul știrilor din întreaga media, scandalul spionului Floricel s-a stins, brusc, și peste el s-a așternut suspect de repede praful uitării, marile întrebări rămânând fără răspuns. Cei doi eroi, Floricel si bulgarul, zac in continuare in arest preventiv.

4) Scandalul Băneasa – arestarea lui Popoviciu. Arestarea miliardarului Puiu Popoviciu, a șefului „doi și un sfert” și a șefului Direcției General Anticorupție din MAI în scandalul terenurilor de la Băneasa a prins pe toată lumea, practic, pe picior greșit. Nimeni – presa, clasa politică, opinia public – nu se aștepta la asemenea lovitură, nimeni nu înțelege nici până azi care a fost rostul. De la Popoviciu, firele merg cam în toate direcțiile: e apropiat al unor grei din PSD, PNL, PDL, e apropiat de Băsescu, de Blaga și de Videanu, fiica președintelui are casă în cartierul lui, e nașul de cununie al cumnatului lui Mircea Geoană etc. O opinie împărtășită inclusiv de Năstase este acea că scandalul a fost aranjat de SRI pentru a se lovi în „Doi și un sfert”, dar apoi s-a descoperit că firele duc prea puternic spre Traian Băsescu și povestea a rămas ca în tren.

5) Arestarea lui Gigi Becali. Perceput de toată lumea drept un apropiat al președintelui Băsescu, latifundiarul din Pipera s-a trezit băgat după gratii în Postul Paștelui pentru o poveste cel puțin suspectă, care aducea mai mult a pretext cusut cu ață albă. Speculațiile de tot felul nu au întârziat să apară (răzbunarea lui Popoviciu, un avertisment dat sponsorilor politici în anul electoral etc), dar, până în acest moment, singurul lucru concret este revitalizarea politică a lui Becali și a PRM; nici dacă s-ar fi urmărit acest lucru nu ar fi ieșit atât de bine…ori poate chiar s-a urmărit.

6) Arestările din fotbal. Că în fotbalul românesc e multă mizerie se știa de multă vreme, dar tăvălugul arestărilor și al audierilor la DNA a fost nițeluș cam prea ostentativ ca să nu ridice semne de întrebare. Oricum ai da-o, să arestezi cu tam-tam arbitri când escroci care au furat sute de milioane își toacă liniștiți averile pe Coasta de Azur nu e chiar o mostră de fermitate și intransigență în materie de stârpire a corupției. Să fi fost un mega-scandal menit a îngropa mediatic alte probleme precum efectele crizei, frecușurile coaliției ori scandalul casei Ioanei Băsescu? Nici asta nu e exclus, e chiar plauzibil.

7) Scandalul audiogramelor PSD de la Turnu Măgurele. După ședința Comitetului Executiv al PSD de la Turnu Măgurele, derulată în iunie, în presă s-au scurs, în mod misterios, înregistrări audio de o foarte bună calitate, care dovedeau că pesediștii au exprimări mult mai tăioase la adresa aliaților pedeliști decât lasă să se vadă în public. În mod ciudat, deși fapta era extrem de gravă, și afecta un partid care a căzut de la putere, în mare măsură, din cauza unui scandal similar, în 2004, nimeni nu a sesizat parchetul și nu a cerut o anchetă severă pe marginea scurgerii de informații. Există suspiciunea că PSD ar fi dat singur presei acele înregistrări, dar trebuie observat că liderii partidului au ieșit mai mult decât șifonați din scandalul respectiv, dovedind un limbaj grobian și o mentalitate mai mult decât retrogradă, ceea ce subțiază ipoteza de mai sus. Să fie vorba de un spion al PDL în partidul lui Geoană, pe care unii, din interior, îl tolerează pentru că nu au curajul să îl deconspire sau pur și simplu pentru că au ordin de la anumite structuri?

8) Candidatura Elenei Băsescu. Motivul real pentru care fiica președintelui a ales să candideze ca independent la PE rămâne învăluit în ceață. E posibil să fi fost o răbufnire de orgoliu – a ei sau a tatălui-, ori un abil calcul politic. Astfel, se estimează că EBA a scos la vot un mare număr de tineri pe care, în mod normal, PDL nu i-ar fi adus la urne. Alții spun că Băsescu a vrut să demonstreze tuturor, inclusiv PDL, forța reală a numelui său. Alții că, pur și simplu, a vrut doar să testeze câtă priză mai are la mase. Sunt și speculații că Băsescu are anumite planuri politice pe termen mediu și lung, în cazul ratării unui nou mandat, iar fiica sa ar putea juca un important rol de imagine în planurile respective.

9) Afacerea Ridzi. Ministrul Tineretului și Sportului a fost nevoit să demisioneze după o amplă campanie de presă, demarată de Gazeta Sporturilor, care a demonstrat cheltuieli nesăbuite făcute de Monica Ridzi și posibila deturnare a unor fonduri către campania Elenei Băsescu. Numai că, paradoxal, informațiile care au stat la baza scandalului au ajuns în presă prin mail, de pe niște computere care aparțin, conform unor informații neoficiale, unor lideri marcanți ai PDL, precum Silvian Ionescu și Sulfina Barbu. Dacă acest lucru e real, manevra ar putea reprezenta un gest de rebeliune a PDL anti-Băsescu, ori poate semnul că partidul lui Boc e împărțit în grupuri care nu se prea înghit între ele. Dacă scandalul Ridzi a avut-o ca țintă, de fapt, pe EBA, lucrurile se complică și mai tare.

10) Scandalul sexual de la Chișinău. Povestea de amor a consulului României la Chișinău, Ion Nuică, devenită publică după lansarea pe net a unei înregistrări xxx cu el și iubita sa moldoveancă, a reprezentat o lovitură de proporții dată politicii, diplomației și serviciilor secrete de la București de către regimul lui Voronin. Asta, mai ales pentru că Ion Nuică nu era un simplu diplomat ci, foarte probabil, însuși șeful spionajului românesc de peste Prut. A fi surprins într-o postură atât de jenantă și încă într-un moment atât de încordat al relațiilor româno-moldovenești dovedește incompetență crasă dublată de pură iresponsabilitate. Și totuși, scandalul Nuică s-a terminat doar cu demisia protagonistului, care probabil va fi reciclat, după care s-au luat măsuri ferme pentru ca scandalul să fie îngropat, mai ales că se apropiau alegerile anticipate din Moldova. (Bogdan Tiberiu Iacob)