Într-un cotidian central care face eforturi măcar să mimeze echidistanța politică, am numit ”România liberă”, apare un articol straniu, fără nicio legătură cu ceea ce se cheamă presa, ci strict cu activismul politic, și încă cel mai deșănțat. Un articol fără ”P” de la publicitate, totuși…Nu atît asta atrage, însă, atenția la extrem, ci calitatea celui care semnează și care ar putea devoala anumite lucruri.

”România are nevoie de Teodor Meleșcanu. Are nevoie de un președinte care să îndeplinească toate criteriile cerute de provocările externe ale României. Are nevoie de un președinte calm, dar ferm, care să vorbească despre unitate, interes național înainte de toate, de un președinte care să prezinte soluții viabile pentru țară. România se învârte de 25 de ani într-un cerc vicios. Aceste alegeri reprezintă cu adevărat un moment important. Un moment în care românii trebuie să înțeleagă că sunt în fața unei alegeri cruciale. De aceea ar trebui să aleagă să meargă împreună înainte. Împreună cu Teodor Meleșcanu”.

Cam în această notă sună un întreg editorial al ”României libere”, intitulat ”România are nevoie de Teodor Meleșcanu” și apărut exact în debutul campaniei electorale. Un articol cam prea libidinos și prea părtinitor chiar și după standardele destul de scăzute ale media autohtone.
Amintind, dacă vreți, de celebrul articol al ”Evenimentului zilei” de dinaintea turului doi al prezidențialelor din 2004, în care fostul turnător la Securitate Carol Sebastian ”implora în genunchi poporul român” să nu voteze cu Adrian Năstase.
Și mai interesant e faptul că, pînă în prezent, cotidianul amintit s-a remarcat ca un susținător îndîrjit al altui candidat, Klaus Iohannis, poate grație faptului că patronul e cetățean german.

Dar, de departe cel mai interesant aspect e că semnatarul articolului este un fost consilier prezidențial al lui Traian Băsescu.
Raluca Boboc a fost, ani de zile, consilier cotrocenist pe probleme de analiză politică, și a făcut parte din lotul celor opt consilieri eliberați din funcții, dintr-un foc, în luna februarie a acestui an.
La vremea respectivă s-a analizat în media că mișcarea era una cu bătaie lungă: parte a acestora urmau să se implice în alegerile din acest an din perspectiva nou creatului PMP plus sateliții de rigoare (vezi cazurile Funeriu, Adrian Rădulescu ori Gabriel Berca), în timp ce alții, precum Sebastian Lăzăroiu, urmau să devină vectori de transmitere a mesajelor băsesciene în spațiul public.

Dacă un rol similar i-a revenit – plauzibil – și Ralucăi Boboc, parașutată discret în presă, situația se complică, pentru că ar însemna că Băsescu dă către anumite cercuri semnalul susținerii mai degrabă a lui Teodor Meleșcanu decît a Elenei Udrea, de la a cărei lansare oficială a și lipsit, de altfel. (Bogdan Tiberiu Iacob)