Miercuri și joi, pentru stînga autohtonă se anunță zile de foc, din cauza a două evenimente programate, coincidență sau nu, să aibă loc aproape concomitent.

Mîine, este de așteptat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sentința în procesul ”mătușa Tamara” al lui Adrian Năstase, în care procurorii au cerut pedeapsa cu închisoarea, ce-i drept cu suspendare. Varianta blîndă a poveștii ar fi amînarea pronunțării, în rest, oricare dintre soluții urmînd să aibă consecințe spectaculoase.
Achitarea ar însemna cea mai cumplită lovitură pentru Traian Băsescu, una care ar pune capăt definitiv mult-trîmbițatului său mesaj anti-corupție declașat acum mai bine de 7 ani. Ar însemna, totodată, reinventarea lui Năstase ca om politic și un balon de oxigen fabulos pentru PSD. Desigur, fostul premier are și alte procese pe rol, dar pînă le-ar veni rîndul ar apuca să se cristalizeze deja imaginea de victimă a unor hărțuieli politice încheiate prin decizia instanței.

Condamnarea lui Năstase, dimpotrivă, ar crea probleme severe, poate totale pentru viitorul său politic. Suspendarea din partid pînă la rămînerea definitivă a deciziei ar însemna 100% ratarea parlamentului, la alegerile de anul viitor; refuzul de a face pasul înapoi ar anula, din contră, orice mesaj anticorupție al USL pînă la alegeri, tocmai de aceea e probabil că primii care ar cere retragerea elegantă a lui Năstase ar fi liberalii.

A doua zi, joi, se dă sentința în alt proces greu, cel al sindicalistului Marius Petcu, de la CNSLR Frăția, arestat în prima parte a anului pentru luare de mită.
Or, nu trebuie uitat că, nu mult înaintea arestării acestuia, CNSLR declanșase negocieri politice ample cu PSD, la inițiativa lui Victor Ponta, pentru încheierea unor protocoale de alianță, iar în unele județe acestea fuseseră deja semnate. O manevră care mai avusese loc și înaintea alegerilor din 2008, dealtfel.

Poate a fost o întîmplare că președintele marii confederații a fost arestat în perioada negocierilor cu opoziția; cert e că o condamnare a sa, venită joi, ar zgudui puternic stînga autohtonă și ar reprezenta, totodată, un serios semnal de avertisment către sindicatele care îndrăznesc să se apropie politic de alt partid decît UNPR-ul băsescian. (Bogdan Tiberiu Iacob)