Faimosul drum al mătăsii se pare că este, în urma războiului din Ucraina, substituit de ”drumul cerealelor”. Se caută soluții disperate, pentru ca uriașele cantități de cereale din Ucraina să poată fi salvate de pârjolul rusesc și să ajungă în statele care altfel mor de foame. Războiul dezlănțuit în Marea Neagră de Federația Rusă nu lasă însă loc pentru prea multe opțiuni. Deci care va fi, în cele din urmă, drumul cerealelor?
Cu multă perseverență și cu acordul expres al mai-marilor Uniunii Europene, acord neîmpărtășit populației și presei din România, s-a luat, încă de la izbucnirea războiului, decizia sacrificării ecosistemului din Delta Dunării. S-a spus că adâncirea canalului Bîstroe reprezintă un sacrificiu mai mic decât imposibilitatea tranzitării în viitor a cerealelor pe Dunăre. Iar cele mai înalte autorități de la București, în frunte cu președintele Klaus Iohannis au admis că așa stau lucrurile. Și au consfințit. Nesolicitând în acest sens un acord al Parlamentului. Iar canalul a fost adâncit suficient de mult pentru ca prin el, spre brațul Sulina și apoi spre Dunăre să tranziteze vase cu pescari mari încărcate cu cereale. Și acesta a fost doar începutul.
Așa cum aliații Ucrainei au anticipat, rușii au sistat acordul privind exportul cerealelor și au instituit o blocadă în Marea Neagră, anunțând oficial că orice navă tranzitează spre porturile de descărcare ucrainene va fi considerată navă militară, putând fi arestată sau chiar scufundată. E adevărat, într-un mod timid, dar blocada a fost totuși spartă de câteva vase comerciale, două dintre ele sub pavilion israelian. Rușii s-au ferit să le atace și au schimbat tactica. Au lovit silozurile ucrainene de cereale și instalațiile portuare prin care se putea face tranzit. Un război în toată legea s-a mutat pe Marea Neagră. Care va fi, totuși, drumul cerealelor?
O cale care deja este utilizată este pe ruta Bîstroe-Sulina-Dunăre. Pe această rută însă nu poate fi deplasată în Europa decât o parte a recoltei de cereale. O altă cale este cea rutieră. Ea se face pe teritoriul României. De aici au apărut cozi de zeci de kilometrii de mașini de mare tonaj, care așteaptă fie la frontieră fie în Portul Constanța. Nici această cale rutieră nu poate asigura decât parțial tranzitul cerealelor. În principiu rămâne calea ferată. Care este mai ieftină. Atâta doar că departamentul căilor ferate ucrainene este identic cu cel al căilor ferate ruse, mai lat decât departamentul european. Se pierde un timp extrem de prețios, se pierd mulți bani pentru mutarea cerealelor dintr-un transport în altul. În aceste condiții, Ucraina și aliații ei se întorc, din nou, punându-și speranța într-o formulă de transport maritim, care este cel mai ieftin. Chiar dacă vor fi utilizate rute ocolitoare.
Ei bine, așa se face că la inițiativa Statelor unite, peste câteva zile, la Galați, va avea loc un mini-summit la care vor participa reprezentanți ai Comisiei Europene, ai Ucrainei, ai României, ai Republicii Moldova și, desigur, ai guvernului Statelor Unite, care vor studia, în principal, posibilitatea unei rute maritime protejate a cerealelor de-a lungul coastelor Mării Negre prin zona mărilor protejate. Există presupunerea că Vladimir Putin nu va lua decizia de a ataca aceste nave în apele teritoriale aparținând altor state și că, prin urmare, Federația Rusă nu va extinde și în aceste zone războiul din Marea Neagră. Dar nu există nicio garanție în acest sens. Dacă Putin împinge războiul mai departe, România și Bulgaria sunt în pericol și, în primul rând, vor fi în pericol instalațiile portuare ale celor două state. Și probabil va fi periclitată și exploatarea perimetrelor de gaze din platforma continentală a Mării Negre. Pentru noi, acest război ia o turnură foarte urâtă. Și colosal de costisitoare.