Și nu este deloc un război atipic. Este purtat după toate rigorile. Și începe cu începutul oricărei conflagrații. Cu războiul de propagandă. Iar războiul, în plan propagandistic, a fost oficializat chiar acum. Când s-a decis crearea unei unități de luptă informațională, cu sediul la Bruxelles. Ce înseamnă asta?
Timp de zece ani, Uniunea Europeană, Statele Unite, populațiile aflate sub scutul NATO, în general, au fost supuse unei ofensive, în plan informațional, fără precedent de la încheierea Războiului Rece. Vârful de lance l-a constituit faimoasa rețea de televiziune, dar și de site-uri, cunoscută sub numele de Rusia Today. Evident, ofensiva s-a desfășurat pe multiple planuri. Sume fabuloase au fost cheltuite de Moscova pentru ca, sub paravanul unor societăți comerciale, cu sedii în afara teritoriului Rusiei, să fie achiziționate ziare, site-uri, posturi de radio și de televiziune sau chiar să fie cumpărați jurnaliști, cu unicul scop ca aceștia să facă parte din propaganda organizată de Kremlin împotriva statelor NATO.
Cine a urmărit cu atenție propaganda dezlănțuită de Moscova, în jurul evenimentului politico-militar creat tot de ea, prin anexarea, brutal, a peninsulei Crimeea, nu poate să nu observe cum, utilizând acest instrument, Rusia a încercat să întoarcă evenimentele în favoarea ei. Nu a fost, deci, o agresiune. Nu a fost, deci, o anexare. Nu a fost, deci, o ciopârtire a unui stat vecin. Nu a fost, deci, o încălcare brutală a tratatelor internaționale. Și atunci ce a fost? Ne-a răspuns și ne răspunde, în continuare, mașinăria de propagandă asamblată de Putin. A fost, pur și simplu, o reparație istorică. A fost o încercare reușită a Moscovei de a proteja interesele unei comunități, cu o minoritate rusă, victimă a agresiunii unei majorități. Majoritatea ucraineană. Și, în general, ne spune această propagandă, că Rusia este încercuită, supusă unei agresiuni tăcute a lumii occidentale, care încearcă să o nimicească pentru ca, apoi, să facă ce vrea în restul lumii, sacrificând interesele popoarelor și punând mâna pe bogățiile acestora, în special, pe cele ale Rusiei. Or, Maica Rusia nu poate tolera așa ceva.
Se cuvine să constatăm, oricât de amară este această realitate, că propaganda Moscovei și-a atins, în linii mari, obiectivele. Din nefericire, asta s-a întâmplat și se întâmplă inclusiv în România. Este suficient, pentru confirmarea frazei de mai sus, să scanăm media de la București. Sau chiar spectrul politic. Vom identifica destule luări de poziție, favorabile Moscovei, sub pretextul cenzurării unor derapaje – și ele cât se poate de reale – ale unor state occidentale sau chiar a marelui nostru aliat, Statele Unite ale Americii.
Ei bine, după anexarea Crimeei, s-a petrecut un eveniment de o importanţă cardinală și care a trecut aproape neobservat masei critice a analiștilor politici. Un grup de lucru, adeseori intitulat „Al ultimei şanse” a funcționat, cu succes, în ultimii ani ai Războiului Rece și, ulterior, până la anexarea peninsulei Crimeea. El era format din negociatori ai ambelor părți, Rusia – NATO, împuterniciţi să discute deschis cele mai litigioase teme și să caute soluții, înainte de a fi utilizate mijloace extreme. Acest grup nu s-a mai întrunit niciodată de atunci. În schimb, propaganda mașinăriei de război a Federației Ruse și-a întețit canonada, s-a organizat mai bine, a fost mai finanțată decât oricând și și-a atins obiectivele.
Formațiunea de intervenție creată, acum, la Bruxelles va încerca să contracareze toată această construcţie montată de statul rus, pe parcursul ultimilor ani, și care nu reprezintă altceva decât o încununare și o actualizare a celei mai formidabile mașini de propagandă de care a dispus vreodată un stat, și mă refer, pentru a nu lasa loc niciunui dubiu, la statul sovietic.
Sunt tare curios ce va face România în acest nou context. De ce? Pentru că: 1. România se află chiar pe linia de front și este una dintre primele ținte supuse, de mai multă vreme, tirului mașinăriei de propagandă a Moscovei. 2. Pentru că, în România funcționează, și nu are niciun rost să ne ascundem după degete, o Coloană a cincea a mașinii de propagandă rusești.
Nu avem dreptul să uităm nicio secundă că una dintre legile războiului, din Antichitate și până azi, este că orice conflagrație, orice invazie, orice atac major este precedat de o bătălie executată în plan informațional. Iar una dintre componente, poate cea mai importantă, este propaganda. Pentru că ea zdruncină conștiințele și slăbește potențialul de rezistentă și de luptă al adversarului. (Sorin Rosca Stanescu)