În timp ce ne vorbesc de economii la sînge, greii politicii nu mai prididesc cu înființarea de noi și noi sinecuri, ca să nu rămînă nimeni fără funcție, birou, șofer și secretară. În ultima perioadă s-au înființat cu dedicație, spre exemplu, două ditamai comisiile parlamentare, cu zeci de membri fiecare, fără a exista o minimă explicație logică vizavi de obiectul lor de activitate.

În primăvară, pe cînd Ilie Bolojan vorbea de reduceri de cheltuieli în parlament, s-a înființat o comisie parlamentară comună, ”pentru combaterea traficului de persoane”, cu o componență de 27 de parlamentari (Comisia comună pentru SRI, spre comparație, are 9 membri). Care va face ”analiza cauzelor și factorilor structurali și conjuncturali care favorizează manifestarea traficului de persoane”. (??!)

Asta, în condițiile în care avem deja în ambele camere comisii pentru apărare și ordine publică, pentru combaterea abuzurilor, pentru drepturile omului șamd. Din informațiile noastre, comisia a fost creată special pentru pesedistul Florin Manole, o stea a social-democrației în ascensiune. Pentru că, ulterior, în iunie, Manole a fost numit ministru, locul de președinte a revenit deputatei PSD Diana Tușa.

Zilele trecute, o altă stea a politicii, de data asta liberală, am numit-o pe Alina Gorghiu, și-a văzut rezolvată problema rămînerii fără funcții, birou, secretară și șofer. Pentru ea s-a înființat special (tot conform surselor noastre), țineți-vă bine, Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului în domeniul legislaţiei privind prevenirea, combaterea şi sancţionarea violenţei domestice – „România fără violenţă domestică”.
Obiective principale?
”Analizarea cadrului legislativ în vigoare, aplicabil la nivel naţional, european şi internaţional, şi examinarea propunerilor legislative şi a proiectelor de lege aflate atât în procedura legislativă la prima Cameră sesizată, cât şi în procedura legislativă la Camera decizională, care au ca obiect de reglementare prevenirea, combaterea şi sancţionarea violenţei domestice”.

25 de membri bătuți pe muchie, care să analizeze cadrul legislativ, adică ceva gen supravegherea muștelor din Cișmigiu. Deși există comisii parlamentare pentru familie, pentru cercetarea abuzurilor, pentru drepturile omului șamd.

În ambele cazuri, chiar presupunînd că ar fi avut rost asemenea activități, se puteau înființa sub-comisii în cadrul comisiilor deja existente. S-a ales, însă, înființarea de noi comisii gigant, însumînd peste 50 de membri și 10 funcții de conducere, pentru a se mai crea niște sinecuri la vremuri de restriște. Una peste alta, Parlamentul României a ajuns să dețină 49 de comisii permanente și 10 comisii comune, dintre care unele efectiv se dublează, cazul comisiilor pentru politică externă și cele pentru afaceri europene, și exemplele ar putea continua. (Bogdan Tiberiu Iacob)