Anunţarea – oficială sau sugerată, cum a fost cea a preşedintelui Băsescu – a candidaturilor pentru alegerile prezidenţiale trebuie analizată dintr-o perspectivă strict electorală. Astfel, prin acest anunţ (sau enunţ) de a candida la preşedinţia României se consfinţeşte o strategie politică veche de când Revoluţia română – liderii partidelor sunt folosiţi în calitate de locomotive în alegerile parlamentare. (Nicolae Calistru)În cazul de faţă, avem de a face cu o neesenţială adaptare – în loc de alegeri parlamentare vom avea „locomotive” în alegeri europarlamentare. Ca atare, trăsătura principală a acestor alegeri este faptul că vom avea de a face cu o repetiţie generală a prezidenţiabililor. Trebuie spus că, intrarea în această logică a jocului poate reprezenta atât o oportunitate pentru liderul politic, cât şi o ameninţare. De exemplu, lideri precum Crin Antonescu sau Corneliu Vadim Tudor nu au decât de câştigat din această competiţie. Primul pentru că îşi poate consolida anvergura politică în calitate de lider al opoziţiei. Al doilea, pentru că nu (mai) are nimic de pierdut în afară de intrarea în anonimatul vieţii politice. De cealaltă parte, lideri precum Mircea Geoană sau Traian Băsescu nu ar avea de câştigat dacă s-ar angaja să „tragă” propriile formaţiuni. Asta deoarece preşedintele PSD este, în toate sondajele de opinie, sub scorul partidului. Ceea ce înseamnă că Mircea Geoană ar putea, într-adevăr, să tragă PSD, dar numai în jos. În cazul lui Traian Băsescu avem de a face cu o raţiune tactică şi anume aceea, de a nu se asocia prea devreme şi iremediabil cu electoratul unei singure formaţiuni (fie ea şi câştigătoare în alegerile europarlamentare). De aici şi prudenţa ambilor, în special a preşedintelui Băsescu, de a se poziţiona explicit în calitate de locomotive ale PSD şi PDL. În concluzie, se poate spune că după exerciţiul de-a votul uninominal vom avea o revenire la practicile votului pe listă. Forţa nu va mai fi măsurată de calitatea şi proiectele candidaţilor care compun listele partidelor, ci de „locomotiva” aleasă. În această ecuaţie, ambele formaţiuni mari din România – PSD şi PDL – se vor simţi incomod. Prima, pentru că Mircea Geoană începe să devină o piedică pentru ascensiunea PSD, iar alegerile europarlamentare vor reprezenta un prilej de reglare de conturi în interiorul partidului. A doua, pentru că revenirea lui Traian Băsescu în calitate de lider al PDL va arăta, din nou, că acest partid nu reprezintă nimic fără actualul şef al statului.