Liderul PRM a fost la un pas să își piardă un picior (zice el) din cauza activității prestate pentru înlăturarea efectelor devastatoare ale inundațiilor, a fost mușcat de un șarpe, a făcut infecție, dar totul s-a terminat cu bine și cu o medalie pentru eroism.

Corneliu Vadim Tudor relatează, în numărul de azi al ”României mari”, faptele de eroism pe care le-a săvîrșit pe frontul inundațiilor, e drept, nu acum, ci în 1975, pe cînd era tînăr elev la școala de ofițeri în rezervă: ”Vadim e unul dintre puţinii oameni politici care au participat, direct, la stăvilirea inundaţiilor. E vorba de revărsările de ape din vara anului 1975, cînd tînărul ziarist şi scriitor era elev la Şcoala de Ofiţeri în Rezervă nr. 1 (MApN) şi a trudit pe Dîmboviţa (Bucureşti) şi pe Dunăre (Digul de la Canalul Mostiştea). Mai mult decît atît, dar, la Dunăre, el a fost în pericol să i se amputeze piciorul stîng – a făcut „limfangită cu flebită”, datorită infecţiei puternice pe care i-a provocat-o o rană, în mîlul aluvionar, sau o muşcătură de şarpe; a fost internat, de urgenţă, în spitalul din Călăraşi, unde infecţia a cedat extrem de greu, după 26 de injecţii cu ampicilină, care se ştie ce dureroase sînt. Presa vremii, mai ales cea militară („Apărarea Patriei”, „Pui de lei” ş.a.) a relatat, pe larg, contribuţia viitorului ofiţer la stăvilirea inundaţiilor, iar ministrul Apărării Naţionale, generalul Ion Coman, i-a decernat o medalie şi i-a trimis o scrisoare de mulţumire. Pe vremea aceea, alţii se fofilau şi nu făceau armata, după cum bine se ştie” mai scrie tribunul.(B.I.)