Ne aflăm în plin scandal internațional, după ce Mossad a documentat faptul că o bună parte dintre funcționarii ONU care au legătură cu cauza palestiniană, în special cei care se ocupă de ajutoare pentru refugiați, sunt membri Hamas. Unii dintre ei, teroriști în adevăratul înțeles al cuvântului, au participat la masacrul din Israel, care a generat ulterior războiul din Gaza. Zece țări, între care pe ultima sută de metri și România, au decis în consecință să oprească donațiile. Acest uriaș scandal internațional se suprapune prin completare cu dezvăluirile pe care urmează să le fac. Referitoare la modul în care, cu știința statului român, au fost și sunt antrenați în toată legea și pregătiți teroriști Hamas în România.
Pentru a mă face mai bine înțeles, sunt nevoit să mă întorc în trecut, spre sfârșitul anilor 1970. Pe atunci, România comunistă, unul dintre primele state din lume care a recunoscut statul Israel, a susținut în paralel și cauza palestiniană, în ideea edificării unui stat, așa cum decisese printr-o rezoluție Organizația Națiunilor Unite. Susținerea de către autoritățile de la București a fost activă și eficientă. Zeci de mii de tineri palestinieni au avut posibilitatea să studieze în România în mod gratuit, pregătindu-se pentru diferite specialități. Cei mai mulți dintre ei au ajuns în țările de destinație specialiști de prim rang, iar unii au deținut și încă dețin importante demnități. În același timp însă, au existat și studenți care au optat pentru a se încadra și a milita în organizații teroriste. Din organizații teroriste făceau parte în acei ani nu numai palestinieni, ci și germani și italieni care studiau în țara noastră. Pe acest fond, eu, jurnalist la acea dată în presa studențească, redactor la revista „Viața studențească”, am aflat, fără să am această intenție, un scenariu grav pus la cale de către organizația studenților palestinieni din România, care se constituise și într-o celulă de tip terorist. I-am comunicat acest lucru redactorului șef, iar acesta m-a pus în contact cu omul Securității care răspundea de editura Casei Scânteii. Iar restul este istorie. În acei ani se formase, cum era și firesc, o brigadă de luptă antiteroristă, iar eu, fără să fi fost de nimeni forțat în această direcție, am devenit colaborator voluntar, adică neremunerat, al acesteia. Fără să fi intenționat în prealabil, prin forța lucrurilor, am avut acces la o serie întreagă de informații, pe care opinia publică nu le cunoștea. În beneficiul siguranței naționale a României, cel puțin așa credeam eu atunci, soția mea, specializată în engleză și germană, a tradus mai multe cărți care apăruseră în Europa și tratau acest subiect devenit din ce în ce mai exploziv. În același timp, am avut posibilitatea să studiez cu mare atenție atât istoria palestinienilor, cât și contextul în care unii dintre aceștia ajunseră să se grupeze în mișcări de tip terorist. Cele de mai sus nu fac altceva decât să motiveze interesul și seriozitatea cu care încerc eu astăzi să abordez un subiect de-a dreptul exploziv. Cel care poate fi urmărit pe site-ul CorectNews într-un prim episod, intitulat „Pepiniera de teroriști Hamas din Băneasa”.
De asemenea, detaliile de mai sus sunt importante pentru ca beneficiarul acestor informații să înțeleagă mai ușor de ce, în ceea ce privește România și relațiile ei cu palestinienii, vorbim despre o continuitate. Întotdeauna statul român, cel comunist și cel postcomunist, partener al statului israelian, ulterior chiar partener strategic, a continuat să susțină cauza palestiniană în sensul edificării unui stat. Nu am participat la nicio vizită oficială în Israel în calitate de jurnalist, fără ca, însoțindu-i pe premieri sau pe alți demnitari ai statului român, să nu fac cuvenita vizita în Cisiordania, luând contact cu reprezentanții Autorității Palestiniene. Deci și după căderea comunismului, România a continuat să fie un partener loial al palestinienilor. Sub nicio formă însă nu se justifică colaborarea cu organizații teroriste gen Hamas. Este adevărat că regimul Ceaușescu a fost duplicitar, iar astăzi avem suficiente exemple care ne permit să înțelegem că, în mod deliberat, li s-a permis unor teroriști – cel mai cunoscut dintre aceștia fiind Carlos Șacalul – să utilizeze infrastructura statului român și chiar rețelele de care acesta dispunea pentru a pune la cale diverse atentate în alte state. Dar, în același timp, tot regimul Ceaușescu era cel care, la nevoie, colabora cu statele respective, furnizându-le informații și avertizându-le asupra unor pregătiri criminale care se efectuau. Acum așa ceva este inadmisibil.
Și cu toate astea, așa cum aflați din serialul pe care îl semnez și îl public, în România continuă să funcționeze, cu știința autorităților, celule de tip terorist. Din informațiile la care am avut acces, cel care orchestrează de ani de zile această operațiune extrem de periculoasă pentru credibilitatea României este nimeni altul decât Raed Arafat.
Unor asemenea practici trebuie să le punem imediat capăt. Iar cei vinovați se cuvine să răspundă pentru faptele lor.