Bomba căzută ieri în presă – deconspirarea ca fostă colaboratoare a Securității a consilierului prezidențial Alexandrina Gătej – dă semne că se fîsîie, mai ales pe fondul reacției suspect de moi a președintelui Băsescu. Și totuși, scandalul amorsat de CNSAS merită, credem noi, o mult mai mare atenție, din motive pe care le vom prezenta mai jos.

Pe scurt, CNSAS a prezentat ieri documente care atestă că Alexandrina Gătej, șefa departamentului pentru mediul de afaceri al Cotrocenilor, a semnat un acord cu Securitatea în 14 septembrie 1989, primind numele de cod ”Florina”, angajament potrivit căruia ar fi trebuit să activeze pe latura contrainformațiilor economice, dar nu a dat nicio notă informativă. Consilierul a recunoscut faptele, dar se prevalează, într-un comunicat remis presei, tocmai de absența oricărei activități rezultate de pe urma angajamentului, dînd de înțeles că nu are nimic să își reproșeze.

Și totuși, lucrurile nu sunt deloc simple. Pînă la revoluție, conform CV-ului oficial, actualul consilier era tînăr economist, de 24 de ani, la o fabrică de confecții din piele din Mureș. În 14 septembrie 1989, Securitatea avea două probleme majore pe cap: căderea comunismului, pe bandă rulantă, în blocul socialist și apropierea congresului PCR din noiembrie, derulat tocmai pe acest fond cu totul neobișnuit. Ideea că, în acele momente, securiștii erau preocupați de racolarea unor colaboratori care să le dezvăluie secrete din interiorul atelierelor de tăbăcit pielea e mai degrabă hilară.

În plus, la scurt timp după revoluție, specialista în cojoace devine, brusc, ditamai angajatul la postul american de radio Europa liberă, o legendă a presei postbelice la care visau să lucreze oameni cu CV-uri mult mai impresionante. Un post care, în România, sprijinea puternic, în acei ani, instalarea unui regim democratic, suținea în mod deosebit opoziția formată din partidele istorice și combătea zbaterile foștilor comuniști și securiști pentru prezervarea privilegiilor. Un post pe care, trebuie spus, Securitatea comunistă a încercat – și a reușit parțial – să îl arunce în aer cu largul concurs al celui mai mare terorist al lumii, Carlos Șacalul. Iar la acel post lucra, iată, o fostă agentă a Securității.

După experiența cu Europa liberă, Gătej ajunge președinte al Camerei de Comerț Româno-Americane, post ocupat, pînă atunci, de americani get-beget, membru al Consiliului de Administrație al Școlii Americane din București, ori membru al celebrului Aspen Institute, din Colorado.

Anul trecut, Gătej este adusă, pe nepusă masă, la Cotroceni, nu mult înaintea alegerilor prezidențiale, ca șefă a unui departament special înființat pentru ea. Nimeni nu își explică misterioasa ascensiune a femeii, mai ales că apar zvonuri care o dau ca viitor premier, dar, la scurt timp după numire, în octombrie, la lucrările Forumului Economic Român, ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, îl laudă pe Băsescu pentru numirea în funcție a acesteia: ”numirea prietenei noastre Alexandra Gătej demonstrează dorinţa de a avea pe cineva care înţelege cu adevărat afacerile”.

După cum remarcam la vremea respectivă, avînd în vedere cît de rezervați în aprecieri sunt, în general, diplomații americani cînd se află pe pămînt românesc, declarația lui Gitenstein apare aproape ca o recomandare pentru șeful statului.

Cum a ajuns, totuși, o colaboratoare a Securității să fie numită de americani ”prietena noastră”? Să fie atît de naivi agenții lor încît să fi fost duși de nas de Gătej încă de pe vremea colaborării ei la Europa liberă, sau adevărul se ascunde în altă parte?
E posibil ca, odată ajunsă la Europa liberă – din propria inițiativa ori din a altora – Gătej să se fi autodenunțat mai-marilor postului ca fiind racolată de Securitate, iar aceștia să fi transformat-o într-un om al lor, după un model practicat pe larg în primii ani de după revoluție. (Un scenariu similar l-a avansat, nu demult, Sorin Roșca Stănescu și în cazul lui Traian Ungureanu, fost angajat al BBC). Acest lucru ar putea explica în mare măsură neobișnuita simpatie de care actualul consilier s-a bucurat din partea americanilor, într-o perioadă în care alte nume grele de la noi ar fi făcut moarte de om pentru mai puțin de atît.

Dacă statutul de agent de influență american al lui Gătej ar putea explica misterioasa ei ascensiune post-decembristă, și, mai ales, din ultimul an, asta nu înseamnă că Traian Băsescu nu are o problemă majoră, în acest moment.

Șeful statului a declarat ,în conferința de presă de ieri, că nu știe nimic de scandalul ”Florina” și că va avea o discuție cu angajata sa. Din păcate pentru șeful statului, el este obligat, credem noi, ca astăzi să anunțe renunțarea la serviciile acesteia, altfel situația se poate complica dramatic. Fie Gătej l-a mințit pe președinte, nedestăinuind relația cu Securitatea, și atunci nu mai are ce căuta la Cotroceni, fie a făcut-o, și atunci cel care minte este președintele. Adică cel care a smuls aplauze și lacrimi din ochii societății civile de la noi, după ce a condamnat oficial comunismul. Și care vorbește permanent de ”Nuș” și de ”Felix”.
Dacă Alexandrina Gătej își va păstra, nestingherită, postul, după episodul CNSAS, înseamnă că nu Traian Băsescu a plantat-o la Cotroceni. Ci altcineva, a cărui voință e musai să fie respectată, cu orice risc. Anul trecut, scriam că doamna Gătej ascunde, din informațiile noastre, cîțiva scheleți în dulap. Unul a ieșit deja, viitorul ar putea aduce și alții…(Bogdan Tiberiu Iacob)