În Cehia, alegerile au fost câștigate spectaculos de un personaj, Andrej Babis, căruia i s-au lipit mai multe etichete. Cum ar fi cea de ”penal”. Sau de ”extremist de dreapta”. Va forma cu toate astea unul dintre guvernele care fac parte din hora Uniunii Europene. În Italia, inițiatorii referendumurilor care au loc astăzi, în Lombardia și Veneto, sunt și ei etichetați drept extremiști. Ca să nu mai vorbim de liderii mișcării de independență a Cataloniei. Aceste etichete sunt menite să discrediteze și să zdrobească. Dar efecul este cel scontat ?
Pentru birocrații Uniunii Europene, un aparat uriaș și extrem de costisitor, mai costisitor decât zece guverne ale lumii adunate la un loc, orice persoană care nu vorbește ”bruxelleza”, noua limbă de lemn a ultimelor decenii, este etichetată drept aparținând fie naționalismului extremist, fie extremei drepte. După care se încearcă anatemizarea respectivei persoane și anihilarea ei. De ce se întâmplă asta? Și, până la urmă, efectele devastatoare ale unor asemenea etichetări se vor produce la infinit?
”Bruxellezii” și cei care, cu bună știință sau din tâmpenie, vorbesc păsăreasca acestora – cel mai elocvent exemplu mioritic este Monica Macovei – consideră că singura formulă, care poate asigura supraviețuirea, perpetuarea și chiar dezvoltarea birocrației UE este ca fiecare stat membru și fiecare personalitate politică cât de cât relevantă să renunțe, în favoarea binelui comun, la orice demers cu caracter național. De aceea, naționalismul nu mai este recunoscut ca o valoare. Dimpotrivă. Orice formă de naționalism este taxată drept extremism.
Așa se face că în Cehia s-a încercat izolarea și neutralizarea unui om politic poreclit ”Donald Trump al Cehiei”, care li s-a adresat conaționalilor prin câteva mesaje simple. Mai multă independență față de birocrația de la Bruxelles. Mai multă egalitate între state în interiorul Uniunii Europene. Mai multe semne necesare de întrebare legate de adoptarea treptată, de către toate statele UE, a monedei euro. Mai multă circumspecție în a accepta cu ochii închiși cotele de refugiați impuse de Berlin. Pentru toate acestea, miliardarul ceh cu studii solide în Franța și în Elveția a fost etichetat pe parcursul campaniei electorale în fel și chip. ”Penal”, pentru că este vizat de o anchetă, procurorii presupunând că miliardarul ar fi îndreptat către o firmă de-a sa, din fondurile europene, două milioane de euro. Extremist, fiindcă dorește mai multă independență pentru țara sa și nu acceptă orice dictat al birocraților de la Bruxelles. Anti-european și chiar ”extremist”, pentru că nu este un partizan al monedei euro. Propaganda împotriva sa a fost finanțată în maniera pe care și noi o cunoaștem în România, prin intermediul diferiteor ONG-uri. Cu toate acestea, acest om, miliardar, ”penal”, ”extremist”, ba chiar și fost securist, cum l-au etichetat adversarii, tot fără probe, va conduce pentru o bună bucată de timp de-acum încolo Cehia. Și va sta la aceeași masă și va da mâna cu anti-penalii și cu anti-extremiștii.
Îngrijorare mare legate de referendumurile care au loc azi în două dintre cele mai bogate regiuni ale Italiei. Lombardia, cu capitala la Milano și Veneto, cu capitala la Veneția solicită mai multă autonomie față de administrația centrală. Organizatorii sunt și ei etichetați ca aparținând extremei drepte. Așa-zisa ”extremă dreaptă” este totuși reprezentată de cele mai importante partide din Italia. De fapt, singura formațiune care se opune în mod hotărât și explicit referendumurilor este Partidul Comunist. În paranteză fie spus, dacă toți cei care în Uniunea Europeană doresc afirmarea statelor națiune sunt taxați drept extremiști de dreapta, de ce oare aceștia nu ar putea să-i taxeze pe ceilalți drept reprezentanți ai Internaționalei Comuniste? Sau ai Internaționalei Imperialiste?
La fel stau lucrurile și în raport cu referendumul pentru independența Cataloniei. Un rezultat spectaculos dar pe care în mod cert ”bruxelezii” nu îl împărtășesc. Pentru că mai multe centre de independență reprezintă, până la urmă, mai multe centre de putere. Și de ce ar trebui împărțită puterea, când lucrurile merg atât de bine prin disiparea hegemoniei Berlinului sub forma birocrației bruxelleze? De aceea și catalonii sunt etichetați drept extremiști. (Sorin Roșca Stănescu)