Urît scandal au urmărit românii ieri, în direct la TV, de la sediul central al PRM, cu prilejul evacuării partidului din clădire. Urît, dar din mai multe puncte de vedere, nu doar prin prisma violențelor și a vehemenței de limbaj a lui Vadim Tudor. Iar consecința acestui scandal ar putea fi nu îngroparea, ci salvarea politică a liderului naționalist, după o rețetă deja cunoscută pe plaiurile mioritice, anume cea a victimizării.

Contestînd decizia judecătorească de evacuare a partidului său dintr-un imobil cîștigat de fostul proprietar în instanță, Vadim Tudor a recurs la gesturi mai mult decît reprobabile: a smuls cascheta unui polițist, a insultat și agresat executorul judecătoresc – o femeie –, a acuzat în bloc reprezentații legii, care veniseră la sediu etc. Toate astea nu îi fac cinste liderului PRM, care a fost mai colțos ca niciodată. Iar legea, în cazul său, dacă ar fi aplicată corect, i-ar putea aduce cîțiva ani buni de închisoare. Dincolo de asta, însă, scandalul e ceva mai amplu de atît, există anumite fațete cam neortodoxe, iar Vadim Tudor are mari șanse să fie beneficiarul unui curent de simpatie care să îi umfle considerabil procentele în sondaje.

Pentru românul de rînd aflat în fața televizorului, showul de ieri se poate rezuma cam așa: au venit poliția și executorul judecătoresc să îl dea afară pe Vadim dintr-un sediu pe care l-a cîștigat un cetățean în instanță. Nu unul român, ci unul american. Nu unul viu, ci unul mort, după cum afirmă liderii PRM, care încearcă de multă vreme să dea de urma presupusului fost proprietar, fără succes. Iar Vadim nu a furat ori ocupat prin forță sediul respectiv, ci l-a primit în condițiile legii, ca partid parlamentar, acum cinci ani, de la fostul premier Tăriceanu. E foarte greu de crezut că RAPPS i-ar fi dat atunci lui Vadim un sediu despre care se știa că e revendicat în instanță, mult mai probabil e că acțiunea a fost declanșată ulterior. Dacă, totuși, guvernul Tăriceanu știa de acțiunea lui Andrew Caranfil, azi octogenar, e principalul vinovat pentru situația produsă. În fine, un alt aspect nu se poate să scape opiniei publice: cum se face că, dintre toți ocupanții abuzivi – de ani și ani de zile – ai unor sedii RAPPS, singurul executat în acest mod este Partidul România Mare?  

Dincolo de aceste considerații, mai trebuie spus că românii, în general, au o percepție foarte proastă despre campania din ultimii ani, prin care foști proprietari și-au recuperat averile în instanță. Asta, pe de-o parte, pentru că  propaganda comunistă ori cea de după 1990 i-a înfățișat ca pe niște moșieri fără scrupule, care și-au durat palate prin exploatarea țăranilor ori a muncitorilor. Pe de altă parte, presa a dezvăluit nenumărate cazuri în care în spatele așa ziselor retrocedări se aflau, de fapt, șmenuri ale puternicilor zilei. Un alt ”Andrew Caranfil” octogenar obținea, bunăoară, acum cîțiva ani, o retrocedare a unei suprafețe imense din sectorul 3, fără ca cineva să îl fi văzut vreodată la față.
În fine, au fost amplu mediatizate și dramele trăite de chiriașii unor asemenea imobile retrocedate, aruncați în stradă la propriu, chiar dacă între ei se numărau personalități cunoscute, precum marele actor George Constantin. Ideea că o nedreptate istorică nu se poate repara printr-o altă nedreptate a avut mulți adepți, la noi.

Românii au o percepție proastă și despre polițiști, ori executori judecătorești, mai ales într-o perioadă în care au loc executări bancare pe bandă rulantă pentru credite neachitate din cauza sărăciei.

Sunt elemente care, adunate, ar putea conduce la un flux de simpatie și solidarizare cu liderul PRM, evacuat ca un borfaș dintr-o clădire pe care nu a furat-o, ci i s-a dat. Nu ar fi imposibil ca pînă și comportamentul său violent să fie aprobat, de mulți: bine le-a făcut, dă-i dracului!

În cursul zilei de azi, au apărut noi elemente menite să sporească suspiciunile: procurorul general Laura Kovesi a anunțat, personal, că s-a început urmărirea penală a liderului PRM, neuitînd să precizeze că procesul se va derula cu celeritate. „Pot sa va spun ca in cursul diminetii am solicitat rapoarte de la politistii care au fost prezenti la fata locului. Ele ne-au fost inaintate prin politia Capitalei si in cursul zilei de astazi ne-am sesizat din oficiu pentru savarsirea infractiunii de nerespectare a hotararii judecatoresti si infractiunea de ultraj” – a declarat ea. ”Va începe o urmărire penală şi criminalistică şi vă asigur că dosarul va fi soluţionat cu celeritate” a adăugat.
De ce a fost nevoie de anunțul direct al lui Kovesi, atît de discretă în alte situații? Și de ce acea precizare legată de rapiditatea anchetei?

Din acest moment, Vadim Tudor va fi anchetat de procurori, confruntat cu spectrul pușcăriei – deja se contabilizează anii pe care ar trebui să îi stea după gratii – și își va derula ședințele de partid în stradă. O acțiune care îl va aduce sistematic în atenția presei, și încă într-o foarte probabilă postură de victimă politică a regimului Băsescu.
Nu în ultimul rînd, în sediul evacuat, Vadim avea și cabinetul de europarlamentar, ceea ce va complica exponențial situația, mai ales că el nu a primit ordin de evacuare, separat, și pentru cabinetul respectiv, așa cum ar fi fost firesc. În aceste condiții, e de la sine înțeles că Tribunul își va tîrî cauza la Bruxelles, solicitînd sprijin, iar colegilor săi le-ar putea fi dificil să înțeleagă de ce regimul de la București l-a scos în stradă pe unul de al lor.

Dincolo de felul în care situația ar putea evolua din perspectiva lui Vadim Tudor, ar fi interesant de aflat de ce actualii guvernanți au recurs la această acțiune în forță, în chiar debutul anului, împotriva unui personaj care a părut imun, timp de 20 de ani, la lege. Să fie atît de mare dorința de a face dreptate unui bătrîn din SUA, care ar putea fi chiar decedat? Să fi pus vreun client al actualei puteri ochii pe sediul respectiv, iar încăpățînarea lui Vadim îl priva de obținerea tentantei clădiri, după ce va fi cumpărat-o de la misteriosul proprietar? Foarte posibil, dacă avem în vedere istoricul retrocedărilor de la noi.

Nu e exclusă, însă, și o altă ipoteză. Aceea că sondajele din ultima vreme arată un trend crescător al PRM, care s-ar putea accentua simțitor în anul 2011, pe fondul sărăciei crescînde, dar și al concesiilor făcute de putere UDMR. Pentru a nu risca cocoțarea PRM la o cotă de, să zicem, 15-20%, care ar putea arunca în aer calculele politice precum în 2000, s-ar putea ca guvernanții să fi decis lansarea unei campanii de șicanare a lui Vadim, care să îl pună cu botul pe labe și să îl împiedice să fie foarte activ, în perioada care urmează. O strategie cu două tăișuri, însă, care ar putea conduce exact la efectul contrar, cum s-a întîmplat în cazurile lui Gigi Becali ori dan Diaconescu. Meciul se anunță de-a dreptul spectaculos, de aici încolo. (Bogdan Tiberiu Iacob)