Indiferent ce ar spune adversarii săi, Emil Boc este un lider politic capabil să pună, adesea, un diagnostic de excepție situației din țară, din politică în general, și să identifice și vinovații pentru asta. Pentru a nu fi acuzați de subiectivism, vă lăsăm să vă convingeți urmărind chiar vorbele liderului democrat-liberal.

Despre bătaia de joc la adresa pensionarilor

”Promisiunile făcute pensionarilor de către PDL în campania electorală, în mai bine de 3 ani de guvernare, s-au dovedit vorbe la fel de goale ca şi sacoşele cu care cetăţenii de vârsta a treia ai României se duc şi se întorc zilnic de la piaţă sau de la magazine.
În afara politicii de recorelare simbolică a pensiilor, în unele cazuri cu echivalentul unei jumătăţi de covrig, pensionarilor li s-au aruncat doar fumigene în ochi, ochii împăienjeniţi de foame şi lipsa medicamentelor compensate, datorită crizei fără precedent din sistemul de îngrijire a sănătăţii. În rest, doar promisiuni.

Rezultatele? Pensionarii au ajuns să fie umiliţi până la punctul de a se simţi o povară pentru stat, în ciuda faptului că acest stat administrează fonduri la care şi vârstnicii de astăzi şi-au adus contribuţia, iar o bună parte din contribuţiile acestora se regăsesc în buzunarele potentaţilor partidului de guvernământ.
Mii de pensionari din toată ţara au ajuns să ia credite de la Casa de Ajutor Reciproc pentru a-şi plăti întreţinerea sau pentru a-şi cumpăra medicamentele necesare pentru a supravieţui.
Securitatea alimentară a pensionarilor este grav pusă în pericol. Cea mai mare parte a lor nu-şi pot asigura minimul de calorii necesare. În condiţiile în care consumul alimentar din ziua de astăzi, a cetăţeanului, este comparabil cu cel pe care statul i l-ar asigura pe bază de raţii sau cartele în cazul declanşării unui război, în unele cazuri chiar mai mic şi oricum extrem de mic în raport cu recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind alimentaţia raţională, cel mai mult de suferit au pensionarii.
Grija zilei de mâine îţi acaparează cu desăvârşire viaţa şi te transformi dintr-o fiinţă umană într-o fiinţă biologică.

Majorarea tuturor pensiilor ar trebui să constituie un prim pas, înainte de a avea în vedere alte măsuri, indiferent dacă acestea poartă numele de recorelare, reaşezare, recalculare sau alte nume, inventate în birourile confortabile din ministere, pe care mulţi cetăţeni nici măcar nu le înţeleg.
O pensie din care nu-ţi poţi cumpăra nici măcar alimentele pe care statul le consideră potrivite pentru o raţie de război, nu poate fi numită pensie, ci în cel mai bun caz ajutor de supravieţuire. Iar dacă raţia de tranziţie a milioane de români este mai mică decât raţia de război, acesta este semnul că România se află în plin război: cel al Guvernului cu proprii cetăţeni”.

Despre ostilitatea Puterii la adresa alianței PSD-PNL

”Atitudinea ostilă a PDL faţă de Alianţa PSD – PNL reprezintă un simptom al spaimei cu care acest partid priveşte apropierea alegerilor, punctul final al acestei guvernări corupte şi mincinoase.
O temă importantă pentru cetăţeni şi pentru viitorul ţării, în viziunea conducerii partidului de guvernământ, a fost atacarea deşănţată a Alianţei PSD – PNL
Nu de Alianţa „PNL – PSD” ar trebui să se teamă PDL, ci de votul cetăţenilor pe care i-a sărăcit, i-a umilit şi i-a adus la disperare prin politica sa şi care vor arunca PDL în opoziţie”.

Despre abuzurile guvernului în raport cu Parlamentul

”Potrivit Constituţiei, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării şi organul suprem legislativ al poporului român. Acest text constituţional a devenit o normă de recomandare pentru Guvern. În acest moment, asistăm la o sfidare fără precedent a rolului Legislativului, ca factor de control şi legiferare în România.
Argumente:
Practica generalizată a ordonanţelor de urgenţă reprezintă, poate, cea mai importantă modalitate de compromitere a funcţiei legislative a Parlamentului.
Sustragerea de la dezbaterea parlamentară a celor mai importante legi care afectează viaţa publică şi viaţa cetăţenilor, în general.
Ordonanţele simple, o altă modalitate de sfidare a Parlamentului. Nici nu apucă Guvernul să trimită ordonanţele la Parlament, că le şi modifică printr-o altă ordonanţă. Ce formă supremă de sfidare mai poate fi decât aceasta?
Premierul sfidează practica întrebărilor şi interpelărilor, deşi a promis personal că se va prezenta să răspundă aici, în faţa deputaţilor, nici până în prezent nu s-a prezentat la Parlament, pentru a răspunde întrebărilor şi interpelărilor adresate de deputaţi şi senatori.
Peste 80% din actele aflate pe ordinea de zi a Camerelor sunt proiecte de lege de aprobare a unor ordonanţe sau, eventual, de ratificare a unor acorduri internaţionale. Legile adevărate sunt, de fapt, dezbătute la Palatul Victoria şi nu în Parlamentul României. Parlamentul a devenit anexa Guvernului, fiind utilizat doar ca un decor, pentru a legitima acţiunile şi practicile abuzive ale Guvernului României.
Palatul Victoria declară război deschis nu numai Palatului Cotroceni, ci şi Palatului Parlamentului. Atacul la adresa Parlamentului este un atac la adresa democraţiei, la adresa fundamentelor statutului de drept din România”.

Oricît de incredibil ar părea, toate pozițiile de mai sus aparțin politicianului Emil Boc și sunt rostite sub cupola Parlamentului.
O singură mică precizare: ele au fost făcute în perioada 2003-2004, pe vremea cînd PDL(PD) era partid de opoziție, iar Boc doar deputat.
Noi le-am prezentat ca atare, cu o singură modificare: am înlocuit peste tot sigla PSD cu cea a PDL și viceversa. Am făcut asta pentru că am considerat că ceea ce contează nu e o biată siglă de partid, ci valoarea morală a unor principii, care rămîne – sau ar trebui să rămînă – aceeași, indiferent de nume sau de perioadă.

Restul comentariilor le lăsăm pe seama Dvs. (Bogdan Tiberiu Iacob)