Nici nu a intrat bine fiica președintelui în Parlamentul European, că au început problemele „administrative” pentru PD-L: urgența numărul unu este găsirea unei locuințe „de fițe” pentru EBA, la Bruxelles, care să corespundă standardelor acesteia. Și, cum se știe, Elena nu are câtuși de puțin standarde joase. Păzită de serviciile secrete belgieneÎn PD-L s-a dat comandă, recent (gurile rele spun că deja s-a rezolvat), să se găsească o locuință cât mai confortabilă la Bruxelles pentru proaspătul europarlamentar EBA, pentru că o fiică de președinte nu poate locui la hotel și nici nu se cade să închirieze un apartament la comun cu vreo colegă de grup, cum s-a întâmplat, până nu demult, în cazul altor europarlamentari români, care s-au cazat câte doi pentru reducerea costurilor. Conform unor surse pedeliste, EBA ar fi cerut, răspicat, o vilă cât mai aproape de Rue Wiertz 60, unde se află sediul PE și unde „scorurile” sunt uriașe în materie de chirii. Ca argument pentru dimensiunile locuinței a fost folosită atât nevoia de securitate cât și dorința unei reprezentări pe măsură, pentru că oficialii europeni organizează adesea, la domiciliu, întâlniri de lucru, prânzuri, dau interviuri presei etc. O altă problemă ieșită din comun este aceea că, în calitate de fiică a președintelui, EBA e singura dintre toți europarlamentarii români care are dreptul la protecție SPP, numai că serviciul respectiv nu are competențe în afara țării. Ceea ce înseamnă că, dacă Elena va dori, totuși, pază pe durata mandatului, SPP va trebui să colaboreze, conform legii 191/1998, cu omologii belgieni. De ce nu pot sta europarlamentarii la hotelProblema cazării la Bruxelles și Strasbourg este destul de delicată, pentru că PE plătește mebrilor săi o diurnă de ședință de 274 de euro, pe durata sesiunilor, care trebuie să acopere cheltuielile de cazare, masă și transport. Pe de-o parte, însă, banii respectivi se încasează numai dacă europarlamentarii semnează condica de ședință, pe de alta, prețurile din orașele amintite sunt extrem de mari și au creat în ultimii ani probleme serioase reprezentaților țării noastre. Spre exemplu, un apartament rezonabil, la Bruxelles, într-o zonă decentă, bate spre 1800-2000 de euro pe lună, plus cheltuieli de întreținere, iar pensiunile cu prețuri mai cuminți se găsesc doar la 20-30 de kilometri de oraș, ceea ce ridică probleme de transport. Și prețurile altor produse sunt mari, precum mâncarea, hainele, transportul etc. Cazarea la hotel este exclusă din start, pentru că europarlamentarii revin în țară în fiecare joi, când se încheie lucrările, și se întorc luni, ceea ce înseamnă fie că ar trebui să plătească, de pomană, chirie pentru cameră și în wek-end, când nu se află acolo, fie să elibereze camerele respective pe durata fiecărui week-end, adică ceva imposibil. Până la alegerile de duminică, toți europarlamentarii români aleși în 2007 își închiriaseră locuințe proprii, în general apartamente de două camera pentru cei mai strâmtorați, precum, să zicem, Renate Weber, ori vile luxoase, cazul Ramonei Mănescu. În acest moment, noii veniți își caută, la rândul lor, locuințe, liberal Norica Nicolai optând, spre exemplu, pentru un apartament cu două camere în afara orașului, pentru că, așa cum spuneam, acolo sunt prețuri mai mici. (Bogdan Tiberiu Iacob)