CURS VALUTAR

Există o coaliție anti-DNA?

0 comentarii / 933 vizualizări / 2 octombrie 2016

Pe măsură ce lupta anticorupție intră într-o geometrie din ce în ce mai variabilă, societatea românească s-a împărțit în două tabere. Sunt mulți cei care afirmă că armaghedonul DNA a intrat în faza finală. În care bătălia e nimicitoare. Iar la capătul ei vom avea una din două: o societate și mai coruptă cu corupții victorioși sau un model de societate cu DNA pe cai mari. Dacă așa stau lucrurile, merită să încercăm să răspundem la întrebarea dacă există sau nu o conjurație împotriva DNA.
Nu am de gând, în această analiză, să repet ceea ce au spus, în mod insistent, alții și am spus și eu. Și anume că mulți procurori DNA au săvârșit, pe parcursul bătăliei anticorupție, excese, încălcări ale procedurilor, ale drepturilor omului sau chiar au contrafăcut dosare. Mă voi concentra doar asupra fondului dilemei pe care am enunțat-o mai sus.
Este limpede că există o opoziție față de DNA ca instituție, fenomen independent de derapajele de care s-au făcut vinovați unii procurori. Această opoziție este de două feluri. Sunt, în societatea românească, curente de opinie conform cărora DNA nu ar trebui să existe. Că este suficient Parchetul General, care ar trebui să își asume și lupta anticorupție. Din punctul acestora de vedere, DNA nu este decât stat în stat. Un mecanism artificial, experimentat doar în câteva state și care a creat, practic, o instituție care nu mai este controlată de nimeni. Iar, într-o democrație, instituțiile, în mod obligatoriu, se controlează reciproc. Cei care enunță asemenea puncte de vedere nu sunt neapărat și dușmani ai DNA. În sensul că nu îi contestă, în mod automat, controlul pe care instituția încearcă să îl joace în societate, în sensul diminuării corupției. Dacă există o conjurație, aceștia nu fac parte din ea. O a doua categorie este reprezentată de cei care susțin că, în paralel cu lupta împotriva corupție, trebuie întărită și responsabilitatea procurorilor. În sensul că, atunci când greșesc, intenționat sau nu, și ei trebuie să plătească. Nici această categorie nu cred că ar putea fi inclusă în vreo conjurație.
În fine, există un număr de concetățeni care ar dori ca lupta împotriva corupției să înceteze pur și simplu. Întâmplător sau nu, aceștia constituie nucleul dur al corupților din România. Printre ei, identificăm oameni politici, oameni de afaceri, lideri sindicali, oameni din finanțe, din sistemul de asigurări, chiar și din sport sau cultură care au încălcat în mod grav legile pentru a se îmbogăți pe seama celorlalți. Aceștia se tem, pe bună dreptate, de sancțiunile legii și sunt în stare să pună în mișcare mecanisme de blocare sau compromitere a Direcție Naționale Anticorupție ca instituție. De data aceasta, vorbim într-adevăr de un complot anti-DNA.
Dacă există, și eu susțin că există, o conjurație anti-DNA, atunci, luând în considerare ultimele evenimente, am putea susține sau nu teza că cei care au denunțat, pe parcursul acestui an, excese, derapaje sau contrafaceri DNA fac parte din conspirație.
Cu alte cuvinte, senatorul Daniel Savu sau Răzvan Savaliuc de la Lumea Justiției sau alții care au dezvăluit fapte extrem de grave săvârșite de procurori DNA sunt sau nu sunt conspiratori anti-DNA? Răspunsul meu este negativ. Orice cetățean are dreptul și chiar obligația să dezvăluie ilegalități, indiferent cine este autorul acestora. Chiar și despre șeful DNA, Laura Codruța Kovesi, pot fi făcute dezvăluiri, dacă sunt reale, fără ca această acțiune să reprezinte vreo componentă a unui complot anti-DNA. Dimpotrivă, asemenea dezvăluiri au tot rolul de a lovi în corupție. Pentru că există și procurori DNA, până la cel mai înalt nivel, care se pot face vinovați, la rândul lor, de acte și de fapte de corupție.
Prin urmare, dacă există un complot anti-DNA, și acest complot nu are cum să nu existe, autorii acestuia trebuie căutați în altă parte. Uneori, chiar în interiorul DNA. Sau al altor instituții de forță. Sau chiar printre cei care clamează cel mai gălăgios lupta anticorupție.
Aceasta este lecția pe care eu am învățat-o, mai ales din experiență ultimelor zile, când, după Black Cube, asistăm la o nebunie totală, a cărei amplitudine crește exponențial și extrem de periculos. (Sorin Roșca Stănescu)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *