Preşedintele Forumului Democrat al Germanilor din România, Paul Jurgen Porr, a surprins zilele trecute, declarînd că formaţiunea recomandă membrilor să meargă la vot şi să îi aleagă pe cei pe care îi consideră potriviţi, fără să îşi declare susţinerea pentru un anumit partid.

„Am hotărât ca FDGR să nu sprijine niciun partid anume, singura indicaţie pentru electoratul nostru este să meargă la vot, să „abuzeze” de acest drept, să voteze candidatul, partidul sau lista pe care le crede potrivite şi să nu fie un partid antieuropean”, a declarat dr. Paul Jurgen Porr, preşedintele FDGR.

Foarte curios anunțul respectiv, în condițiile în care fostul lider al FDGR, Klaus Iohannis, este nr.2 în PNL și potențial candidat prezidențial sau premier, deci orice sprijin electoral este mai mult decît binevenit.

Să se fi rupt punțile între FDGR și fostul său mentor?

Nici pomeneală; explicația e cît se poate de balcanică și se scrie într-un singur cuvînt: ”bani”.

Concret, FDGR este, ca și UDMR, o struțo-cămilă, un organism care nu e nici ONG curat, pentru că participă la alegeri, nici partid politic, pentru că nu se recunoaște astfel.

”Noi nu suntem nici ONG, nici partid, ci suntem reprezentanţii grupurilor etnice germane din România. Şi atunci, prin definiţie, nu este posibil să avem orientare politică, fiindcă membrii noştri sunt membri prin apartenenţa la o anumită etnie. Ei pot fi de dreapta, de stânga, liberali, de orice fel şi noi trebuie să-i reprezentăm pe etnicii care se declară alături de noi. Deci, nu avem o orientare politică.” explica acum cîțiva ani Klaus Iohannis, primarul Sibiului şi preşedintele de atunci al FDGR, în revista „22″.

La un an de la aceste declarații, în 2008, între PNL și FDGR a început o strîngere a relațiilor care s-a concretizat într-un uriaș avantaj pentru organizația germanilor, evident, pe spinarea contribuabilului român: printr-o decizie controversată a guvernului Tăriceanu, FDGR a primit, la 19 ani de la înființare, statutul de asociație de utilitate publică.

Un statut care permite accesul la bani publici, la folosirea gratuită a unor bunuri din patrimoniul public și la multe alte avantaje.

Un lucru mai puțin dezbătut public la noi e, însă, acela că, în statele cu tradiție democratică, între statutul de grupare politică și asociația de utilitate publică se face o mare diferență. Chiar și O.G. 26/2000, care reglementează activitatea fundațiilor și asociațiilor, prevede clar că partidele politice nu se încadrează în legea respectivă. Lucru care nu a împiedicat guvernul liberal să acorde, totuși, acest privilegiu FDGR speculînd faptul profund imoral că acesta se declară în statutul propriu drept asociație etnică, fără scop patrimonial, dar băgată în politică și în administrația locală pînă peste cap.

Există, însă, o mică problemă.

Ceea ce guvernul a legat, guvernul poate să dezlege.

În concluzie, declarîndu-și oficial sprijinul pentru PNL-ul lui Iohannis, FGDR riscă să enerveze guvernul PSD, care poate anula – pe bună dreptate- , prin altă O.G. calitatea de asociație de utilitate publică a acestuia, și odată cu ea, avantajele materiale de rigoare. (Bogdan Tiberiu Iacob)