Există un motiv și există o explicație pentru încălcarea protocolului obișnuit în cadrul vizitelor oficiale. Motivul e că, aflat în cădere severă la capitolul încredere (spre 25%, conform unor surse), președintele avea nevoie să furnizeze presei de casă și tot mai puținilor susținători ocazia să cadă în extaz în fața acestei ”dovezi de normalitate” blablabla. Cît despre explicație, oricît s-a încercat împachetarea vizitei în Austria în ambalaj strălucitor, de fapt a fost un mic sejur atît al președintelui român, cît și al oficialilor austrieci, prilejuit de deschiderea Festivalului artistic de la Salzburg. Nimic mai mult.

Să o luăm metodic: Prezența copiilor minori (chiar foarte minori, dacă putem spune astfel, la o medie de vîrstă de 6 ani) ai unui președinte într-o vizită oficială în străinătate nu este o practică obișnuită. Nu se cheamă că e interzisă, dar în principiu e neuzuală. Totul depinde de scopul vizitei, de protocolul statului gazdă, de momentul ales și de modul în care este organizată prezența familiei. În general, vizitele oficiale sunt evenimente formale, axate pe diplomație, negocieri și reprezentarea statului, iar prezența copiilor poate fi percepută ca o deviere de la protocolul obișnuit, care prioritizează sobrietatea și profesionalismul.

Regula e că asemenea gesturi se pot produce atunci cînd vizita oficială are un caracter simbolic ori festiv – de exemplu, o aniversare diplomatică, o sărbătoare națională, un eveniment cultural, o gală. Sau cînd e vorba de vizite private sau semi-oficiale. Aici, flexibilitatea este mult mai mare, iar includerea membrilor familiei, inclusiv a copiilor minori, este mai des întîlnită.

Dacă vizita are un caracter strict diplomatic sau militar, copiii nu au niciun rol și prezența lor poate părea nepotrivită. În plus, dacă se folosesc fonduri publice pentru a le acoperi cheltuielile ar putea apărea suspiciuni de folosire abuzivă a resurselor statului.
Dacă ne referim la practica internațională, astfel de situații sunt extrem de rare și obligatoriu sunt explicate public, pentru a evita criticile. De exemplu, un lider ar putea justifica prezența copiilor prin dorința de a-i expune la evenimente diplomatice importante sau ca parte a unei tradiții familiale.

Să luăm cazul vicepreședintelui SUA, Joe Biden, care a descins în 2009 la București cu ani în urmă însoțit de nepoțica sa minoră.
El a ținut să explice public, însă, că şi-a adus nepoata la Bucureşti pentru ca să înţeleagă frămîntările prin care a trecut această zonă. ”Românii au suferit efectele celei mai puternice dictaturi din secolul XX din Europa. Acum 20 de ani lumea a privit cu admiraţie cum oamenii acestei regiuni şi-au smuls cătuşele opresiunii şi a apărut un popor liber”, a spus el în discursul oficial. Și a adăugat: „Ca tînăr senator american, cîndva, mi-am adus fiii mei, atunci erau încă copii fiii mei în Europa Centrală. Erau adolescenţi şi i-am adus imediat la Dachau (fost lagăr nazist n.n.) ca să vadă, să cunoască ceea ce poate să facă omul şi să înţeleagă ce face omul şi în cele mai nebune condiţii, să se revolte”.

Deci, prezența copilei ori a fiilor a fost explicată clar și fără echivoc, tocmai pentru că asemenea gesturi sunt în afara procotoalelor uzuale.

Nicușor Dan ori președinția nu au livrat nicio o brumă de explicație pentru prezența pe covorul roșu a unor copii de 9, respectiv 3 anișori.

Măcar un lucru e pozitiv în poveste, însă: președintele român nu a comis-o foarte grav, pentru simplul motiv că vizita sa nu a fost una importantă, ci mai degrabă simbolică, pe un fond cultural. Atît președintele Austriei, cît și cancelarul au venit la Salzburg pentru Festivalul muzical tradițional din orașul unde Mozart a trăit mai bine de un sfert de secol și unde a participat și Nicușor, ca spectator la opera ”Giulio Cesare in Egitto”.
Vizitele adevărate se fac la Viena, la guvern și președinție, nu la Salzburg.

Doar că era o mică problemă, totuși: cum să explice administrația prezidențială o vizită făcută în jurul unui festival artistic?
S-a găsit o soluție, doar că una jenantă: președintele Nicușor Dan a ținut să participe la Summitul Salzburg 2025, unde a ținut chiar un discurs. Pentru că, nu-i așa?, avem un președinte foarte preocupat de chestiunile economice, mai ales cînd bugetul României suferă, nu e întîmplător că pe siteul Cotrocenilor s-a vorbit de ”Summitul Industriașilor de la Salzburg”, deși această formulă nu se regăsește în numele oficial al manifestării, pentru că nici industriași nu prea sunt.

”Summitul de la Salzburg a fost lansat pentru a oferi o platformă pentru schimb exclusiv de idei. Lideri globali și personalități interesante discută subiecte cheie cu un public de înaltă calitate” e descrierea oficială a summitului anual.

Din păcate, ”acoperirea” lui Nicușor a cam reprezentat o nouă umilire a României, dat fiind nu doar că a fost singurul șef de stat prezent în calitate de vorbitor la summit, dar nu există vreun șef de guvern, ministru (cu o unică excepție) ori măcar parlamentar care să fi vorbit la summit. Între numeroșii speakeri s-au numărat foști demnitari precum Christian Lindner, Martin Kocher ori Joschka Fischer, președinți, vicepreședinți sau directori de mari companii ori de ONG-uri, foști ambasadori, foști șefi de servicii, precum David Petraeus, directori din mass-media șamd. Oficialii austrieci cu cel mai înalt rang au fost Claudia Plakolm, ministră pentru Familie și secretarul de stat Alexander Pröll plus guvernatoarea Salzburgului, Karoline Edtstadler. Și să nu o uităm pe Kristina Hammer, directoarea Festivalului muzical Salzburg. Cam atît cu măreața ”vizită oficială” de nivel înalt a lui Nicușor Dan, plus niște selfiuri cu români din diaspora.

Ca în multe alte dăți în ultimii ani, diplomația României s-a făcut, din nou, la genunchiul broaștei, cu rezultate zero, dar cu o familie prezidențială generos tămîiată, de la (foarte) mic la mare, de presa de casă a puterii. (Bogdan Tiberiu Iacob)