Liderul partidului Reform UK și al sondajelor britanice, Nigel Farage a expus, într-un interviu susținut recent la conferința Alliance for Responsible Citizenship contururile programului cu care intenționează să se prezinte la următoarele alegeri generale: independență energetică prin nuclear, susținerea familiei prin fiscalitate și un pariu declarat pe micile afaceri britanice, pe fondul unei critici dure la adresa migrației masive și a „Marii Britanii cu două viteze”.

„Nu turbine eoliene, ci energie nucleară”

Piesa centrală a discursului economic al lui Farage rămîne energia. Întrebat despre strategia de reindustrializare a Regatului Unit, liderul Reform a fost categoric „Energie, energie, energie, energie, energie.” El a acuzat guvernele conservatoare care au introdus în lege obiectivul „net zero” – politică pe care a numit-o „calea idioată” rezumată în sloganul „votează albastru, mergi cu verde”.

Farage a exclus explicit energia eoliană din soluțiile pe care le are în vedere: „Nu avem nevoie de energie intermitentă. Avem nevoie de energie de bază.” În locul ei, propune un program nuclear de amploare, cu sprijin tehnic sud-coreean: „Dacă Reform cîștigă următoarele alegeri generale, primul telefon pe care îl voi da va fi în Coreea de Sud, ca să aducem aici inginerii lor nucleari, iar ei vor livra energie nucleară pentru această țară la termen și la 20% din costul pe care îl cheltuim în prezent pe Sizewell și Hinkley.”

Politicianul leagă direct criza energetică de eșecul industrial britanic: în lipsa unei energii ieftine, spune el, Marea Britanie nu are nicio șansă nici măcar să intre în cursa inteligenței artificiale și a centrelor de date: „Nu numai că avem cele mai scumpe prețuri la energie din lume, ceea ce a distrus industria tradițională, dar nici măcar nu avem vreo speranță cu AI, cu data centers. Uitați de asta. Nici măcar nu putem intra în secolul XXI.”

Familia, îngropată de sistemul fiscal

Al doilea pilon al discursului lui Farage a fost familia, temă pe care liderul Reform o plasează, alături de comunitate și națiune, în centrul mesajului partidului său. El a criticat sistemul fiscal britanic pentru că a descurajat, ani la rînd, căsătoria: „Sistemul fiscal a penalizat oamenii care se căsătoresc.” Farage a susținut că dovezile arată constant beneficii pentru copiii crescuți în familii căsătorite și a cerut stimulente fiscale atît pentru cuplurile căsătorite, cît și pentru familiile tinere cu venituri din muncă.

Confruntat cu observația că declinul căsătoriei ține mai degrabă de cultură decît de fiscalitate, Farage a legat explicit destrămarea familiei de destrămarea comunității: „Cred că declinul familiei este practic același lucru cu declinul comunității (…) Cînd oamenii încep să trăiască individualizat, devin mai egoiști, nu mai știu numele vecinilor.” A evocat propria copilărie într-un sat din North Downs, cu sub 1.000 de locuitori, unde „toată lumea cunoștea pe toată lumea”, iar biserica, magazinul și pubul funcționau ca puncte de întîlnire ale comunității: „Aceasta era locul în care toată lumea se întîlnea și, știți ceva, privind în urmă, a fost un mod minunat de a trăi.”

Totuși, liderul Reform a fost precaut în privința capacității statului de a rezolva singur problema: „Nu pretind că guvernul poate, de unul singur, să facă o vrajă, pentru că nu poate. Dar putem cel puțin să începem să susținem că a trăi într-o familie, într-un sens autentic de comunitate, este un mod de viață mai bun.”

Pariul pe capitalul autohton: „milioane de mici afaceri”, nu marile corporații

Farage a dedicat o parte substanțială a intervenției susținerii capitalului britanic mic și mijlociu, pe care îl consideră neglijat sistematic atît de Londra, cît și de fosta sa experiență la Bruxelles. Antreprenor el însuși din 1993, cu „o serie de firme mici”, politicianul a descris o revelație din perioada petrecută în Parlamentul European: „Am realizat foarte curînd că tot ce face guvernul, tot ce gîndește sau legiferează este, de fapt, pentru marile companii multinaționale. O reglementare a muncii gîndită pentru Unilever se aplică și magazinului de la colț care angajează 4 oameni.”

În opinia sa, motorul real al creșterii economice și al distribuției bunăstării nu sunt marile corporații, ci micii afaceriști: „Dacă vrei ca bunăstarea să se răspîndească, ea nu va veni de la cîteva firme mari în jos, ci de la sute de mii sau milioane de oameni cu micile lor afaceri care prosperă.” Farage a citat cifra de 5,7 milioane de IMM-uri și liber-profesioniști din Regatul Unit, susținînd că aceștia „simt că nimeni nu a fost de partea lor, dintotdeauna”, și a criticat punctual noile obligații de raportare fiscală online trimestrială și identitatea digitală obligatorie.

Dezastrul imigrației necontrolate

Farage a inclus în această ecuație economică și critica sa constantă la adresa migrației masive, pe care o consideră principala cauză a stagnării productivității britanice: „Migrația masivă de forță de muncă slab calificată și necalificată a distrus productivitatea Regatului Unit.” El a criticat deschiderea granițelor sub Tony Blair și, mai ales, „valul catastrofal” din perioada Boris Johnson, în care, potrivit lui, au venit 3,8 milioane de persoane, dintre care doar 17% cu permise de muncă.

Migrația musulmană alungă evreii din Marea Britanie

Dincolo de cei trei piloni economici, Farage a abordat și teme de coeziune socială, denunțînd ce numește „poliția și justiția cu două viteze” în Marea Britanie, precum și ceea ce descrie drept o creștere îngrijorătoare a antisemitismului, comparînd situația din Londra cu exodul comunităților evreiești pe care spune că l-a văzut personal la Bruxelles și Strasbourg. A legat acest fenomen de reticența autorităților britanice de a acționa ferm față de organizații precum Frăția Musulmană, pe care a descris-o drept „principalul propagator de ură și extremism în Marea Britanie de azi”. (Traducere și adaptare B.T.I.)