Fenomen periculos: Romania si alinierea la aberatia ”cancel culture”
6 comentarii / 7635 vizualizări / 6 aprilie 2021
Sunt semne clare că peste România vine vertiginos, din afară, curentul cancel culture care face deja ravagii în Occident. Tentativa de anulare a unor personalități ori instituții prin prisma unor fapte controversate din trecut a fost urmărită pînă recent, la noi, doar de la distanță, în presa internațională. Care relata, luăm un exemplu, dărîmarea, în SUA, a statuii lui Cristofor Columb pe motiv că sosirea lui în America a dus la colonizarea teritoriilor de către europeni și la genocidul la adresa populației indigene din regiune. De scurtă vreme, pare că începem și noi să ne ”aliniem” modei globalist-progresiste cancel culture, adică exact tichia de mărgăritar de care mai aveam nevoie într-un moment cînd, oricum, societatea e mai dezbinată ca oricînd.
Scriam, deunăzi, despre cum și-a inventat România, hodoron-tronc, o etichetă de antisemitism profund și ”îngrijorător”, urmarea fiind adoptarea aiuritoare a unei declarații în Parlament prin care ne înfierăm singuri și nesiliți de nimeni. ”Argumentele” din spatele declarației sunt cîteva elogii aduse de unii politicieni unor artiști interbelici cu viziuni legionare și două incidente cu o actriță evreică despre care ne-am cam lămurit deja că includ ceva putred. Atît și a fost suficient ca să pui o țară întreagă la zid.
În România mai sunt doar vreo 3000 de evrei, dar deputatul Alexandru Muraru are o explicație promptă, pentru Europa liberă: ”Experții vorbesc astăzi despre fenomenul „antisemitismului fără evrei””.
E doar începutul evenimentelor.
Vine la rînd scandalul inaugurării unei statui a poetului Octavian Goga, la Iași: primarul Mihai Chirică e dat cu capul de toți pereții pentru că a omagiat un antisemit și un fascist notoriu. Faptele lui Goga, poet și politician, sunt de necontestat, la fel și valoarea lui artistică. Ce e de făcut? Soluția vine de la foarte activul, mai nou, deputat PNL Alexandru Muraru: ”Bustul fie va fi îndepărtat, fie va fi menționată vizibil și foarte amănunțit activitatea antisemită și persecutorie”.
Foarte interesant, același reproș se regăsește și în alt caz: Institutul ”Elie Wiesel” îl critică pe Ion Aurel Pop, președintele Academiei Române, pentru organizarea unui eveniment la a 171 aniversare a Jandarmeriei în care nu s-a pomenit ”rolul ei în exterminarea evreilor și a romilor”.
E cît se poate de real ce i se reproșează jandarmeriei, instituție grav implicată în masacrele de la Odessa și nu numai iar, mai apoi, scursă în securitatea comunistă.
Și totuși, cum ar suna, să zicem, un mesaj al unui șef de stat de Ziua Națională a Germaniei în care, alături de felicitări, s-ar aminti de ororile regimului Hitler?
Cum ar suna omagierea Bisericii Ortodoxe Române doar la pachet cu menționarea expresă a statutului de cel mai mare stăpîn de sclavi în secolul 19?
Ar trebui poate, în context, anulat și marele om politic Ion I.C. Brătianu, cel care, după răscoala din 1907, a modificat legea jandarmeriei pentru „ca satul să simtă pușca cât mai aproape de el și astfel să-i treacă pofta de răzmeriță”?
Îl scotem din manuale pe Vasile Alecsandri, proprietar de robi și bătător cu pietre de evrei, conform propriilor mărturisiri?
Lichidăm ”Miorița” pentru ca face personaj negativ dintr-un minoritar etnic?
Aoleu, dar ce ne facem, că și Poetul Național are accente xenofobe, rasiste, naționaliste în operele lui, e foarte politically incorrect, e antiamerican înrăit și s-a opus acordării necondiționate a cetățeniei române pentru evreii sosiți în secolul 19? Băgăm niște ”precizări” și pe statuile lui?
Marele dirijor Toscanini l-a înțepat odată pe alt gigant al culturii, Richard Strauss, răsfățat al lui Hitler, cu vorbele „îmi scot pălăria în fața compozitorului, dar mi-o pun la loc în fața omului”.
Opera nu scuză omul, dar nici nu e corect să fie trasă în jos de faptele lui. Toscanini furniza soluția perfectă: distincția clară între om și creație, blamarea primului, admirația pentru a doua.
”Mi-este, la urma urmei, indiferent dacă Villon (Francois, mare poet francez infractor recidivist, condamnat la spînzurătoare n.n.) a furat sau nu. N-avem voie să judecăm valoarea estetică a unei opere decât cu un criteriu estetic” spunea Monica Lovinescu în 2002, într-un dialog cu Gabriela Adameșteanu, precizînd, totodată ”Opera nu te spală neapărat de păcat”.
Absolut de acord.
Disputa e tranșată de secole, am spune: nu poți distruge ori minimaliza opera unui creator invocînd păcatele lui lumești. Omul poate și chiar trebuie criticat, plasat pe piedestalul corespunzător, dar tentativa de anularea a creației lui poate duce la o răsturnare din temelii a tot ce înseamnă cultură umană.
Richard Wagner era antisemit notoriu, dar muzica lui continuă să ne încînte și după un secol și mai bine.
Marele dirijor Karl Bohm era nazist înrăit și începea concertele cu salutul „Heil Hitler”; alt mare dirijor, Wilhelm Furtwängler, era antisemit și dirija Simfonia a IX-a în onoarea lui Hitler. Herbert von Karajan era un oportunist feroce care s-a înscris de două ori în Partidul Nazist, odată în Austria și odată în Germania.
Exemplele pot continua la infinit.
Scriam într-un articol mai vechi, din 2012:
”În România, s-au scris tone de cerneală, după Revoluție, despre marii artiști care au colaborat cu Securitatea și regimul comunist, și s-au vehiculat, cu grimase disprețuitoare, uneori, nume grele, precum Mihail Sadoveanu, George Călinescu, Tudor Arghezi, Tudor Vianu, Ștefan Augustin Doinaș, Ion Caraion, Adrian Păunescu, N.D.Cocea, Zaharia Stancu și alții. Poate fi opera lor aruncată la gunoi pentru asta? Sunt mai bune poeziile unui disident decât ale unui colaboraționist? Evident că nu, dar problema judecării operei unui artist prin prisma slăbiciunilor sale omenești nu a încetat să alimenteze controverse, iar România se numără, și ea, printre țările în care această problematica va mai face să curgă multă cerneală”.
Boss, nu prea exista oameni de cultura independenți în Romania. Marea lor majoritate a fost angajata direct fie la secu, fie au primit sinecuri prezidențiale. Sa vedem ce are de zis profesorul Michael Shafir despre temele astea.
Mergind pe aceasta logica bolnava noi,romanii, ar trebui sa-i blamam pe italieni ca stramosii lor,romanii ,au ocupat Dacia si populatia ei a fost transformata in sclavi. A innebunit lumea, e posibil de la virus. Chiar ,unde sint marii intelectuali ai tarii?!
Sunt curios ce ar spune deputatul liberal Muraru despre Itzhak Șamir. Shamir a fost un om politic israelian, prim ministru al Israelului în două rânduri: 10 octombrie 1983 – 13 septembrie 1984 și 20 octombrie 1986 – 13 iulie 1992. Doar că la sfârșitul anilor 1930, pe când conducea o mică organizație sionistă paramilitară (Lehi) Shamir devenise un mare admirator al fasciștilor italieni și naziștilor germani, iar după izbucnirea celui de-al doilea război mondial, a făcut încercări repetate de a-l contacta pe Mussolini și chiar conducerea Germaniei naziste (în perioada 1940 -1941), în speranța că se va înrola în puterile Axei ca afiliat palestinian și va întreprinde o campanie de atacuri și spionaj împotriva forțelor britanice locale, urmând apoi a participa la împărțirea prăzii după inevitabilul triumf al lui Hitler.
Articolul e foarte bine scris și surprinde aiurelile unor atitudini revanșarde penibile.
Dărîmarea statuilor e un act specific unui mod de gîndire totalitar. Doar în sisteme de acest tip au fost eliminate statuile unor antecesori care nu plăceau. Ba, chiar au fost interzise cărți, cînd nu au fost arse.
Am ajuns să trăim și asemenea vremuri, pe care le credeam de mult apuse.
BIserica Ortodoxa Romana NU a avut niciodata sclavi romi pentru s-a fomat in 1885, dupa abolirea sclaviei romilor si secularizarea averilor bisericii grecesti din Principatele Unite, facuta de domnitorul A.I.Cuza. Biserica Greaca si Muntele Athos au avut sclavi romi in Tarile Romane.
Nu cumva chiar in aceste zile si de ceva timp incoace facem parte cu totii dintr-un mare „experiment” – asta fiind cel mai intalnit cuvant in toate textele – in care se darama statui, se incrimineaza oameni, se acuza unii, se ridica altii pentru a nu fi observate sapaturile tot mai adanci data la radacina Umanitatii ca entitate si nu peste mult timp unii sau sper eu macar unul se va trezi singur pe planeta facand vocalize in cautarea vreunui fartat?