Un scenariu greu de imaginat pînă recent se derulează în aceste zile în politică și riscă să transforme NATO în arbitru electoral al cursei prezidențiale. Așa zise dezvăluiri despre cum fostul nr.2 în NATO, Mircea Geoană, ar fi, de fapt, omul Kremlinului are toate șansele să devină scandalul ”firul roșu” al anului 2024, cu aceleași efecte ale primului: distrugerea politică a celor care l-au creat împotriva adversarilor.

Să reamintim faptele pe scurt: în anul electoral 2000, regimul cederist aflat în cădere liberă apelează la o metodă specială de a-și lovi marii adversari, PSD și pe Ion Iliescu. Cu ajutorul SIE, condus de cederistul Cătălin Harnagea, este amorsat un scandal prin intermediul unui mic articol dintr-o publicație rusească obscură, care dezvăluie că în România, ”firul roșu”, așa cum se numea conexiunea telefonică inter-guvernamentală directă între România și Rusia, a funcționat după revoluție, în regimul Iliescu, pînă la schimbarea puterii din 1996. Presa de casă a puterii a preluat și amplificat ceea ce se chema dovada clară că Iliescu&comp nu erau decît niște comuniști deghizați în democrați care visau să revină la putere.

Scenariul ar fi putut funcționa dacă nu apărea un mic amănunt: cel care menținuse în funcțiune ”firul roșu” pe propria semnătură fusese ministrul pesedist de Externe, Teodor Meleșcanu.

Acel Meleșcanu care, în 1997, după instalarea la butoane a regimului Emil Constantinescu, a spart PSD și a creat, din propria inițiativă ori încurajat discret de noua putere, un partid, ApR, care trebuia să înjumătățească forța partidului lui Iliescu.
În anume măsură, povestea chiar a mers, astfel că la alegerile locale din 2000, ApR a luat un onorabil loc 3, foarte aproape ca pondere de locul 2. În paralel, Meleșcanu era cotat cu 25-28% în sondajele prezidențiale. Erau premise bune pentru slăbirea zestrei electorale a PSD, în toamna acelui an.

Doar că ”firul roșu” i-a distrus nu pe Iliescu și PSD, ci s-a întors împotriva lui Meleșcanu și a ApR. Pe fondul dezamăgirii că reformiștii plecați din PSD în 1997 supărați că partidul lui Iliescu refuză modernizarea erau, de fapt, același aluat, electoratul i-a sancționat dur la vot, astfel că ApR a ratat Parlamentul, iar Meleșcanu a luat 1,09% la prezidențiale, fiind surclasat pînă și de candidați cvasi-anonimi. PSD și Iliescu, în schimb, au zdrobit, CDR a ratat Parlamentul, iar Emil Constantinescu nici nu a mai îndrăznit să candideze.

Sunt șanse mari ca povestea să se repete și acum, după ce pe piață a bubuit acuzația că Geoană e omul rușilor, la pachet cu niște apropiați ai săi. Totul susținut de probe furnizate de un site media dubios, cu figuri apropiate de gruparea Coldea-Dumbravă, și întărit de o postare a unui oligarh rus, care a mai și șters-o, pe deasupra. O parte a presei reamintește și de vizitele lui Geoană la Moscova, în 2009, și de alte relaționări, în timp, cu rușii, ori de faptul că tatăl său a studiat la Moscova.

Văzută de sus, situația se prezintă, pe scurt, cam așa: rusofilul Mircea Geoană a fost 4 ani ambasador la Washington, dar SUA nu l-a mirosit. Apoi, a fost 4 ani ministru de Externe în perioada cînd România a aderat la NATO, dar SUA nu l-a mirosit. Apoi a fost 5 ani adjunct în alianța creată împotriva Rusiei după război, dar SUA nu l-a mirosit.

A fost nevoie de un site obscur și de postarea unui oligarh ca să se afle marele adevăr, nu-i așa?

În 1992, americanii au cerut răspicat demiterea lui Mihai Caraman de la cîrma SIE, afirmînd că e inadmisibil ca România să vrea o bună relație cu SUA, dar să mențină în onoruri un fost spion anti-NATO. Și Caraman a fost demis urgent, pentru că unele lucruri sunt foarte serioase.

Faptul că Geoană a fost 5 ani omul rușilor în coasta alianței, inclusiv în timpul invaziei ruse în Ucraina, nu înseamnă altceva decît cea mai gravă breșă de securitate din istoria NATO, una care ar trebui să provoace la Washington și Bruxelles un seism de proporții epice. Mai mult, conexiunile lui Geoană cu rușii ar fi funcționat, conform așa-ziselor dezvăluiri de presă, și prin intermediul familiei de liberali Mănescu. Iar ”rusofila” Ramona Mănescu, membru fondator al PNL după revoluție, cu 27 de ani de activitate în partid, a fost ministru de Externe în guvernul Dăncilă și a participat în acestă calitate la reuniunile NATO, mai apoi fiind europarlamentar.

Deci, dublă penetrare a NATO dinspre România, nu-i așa?

Un fost pesedist și niște liberali cu vechime sunt cîrtițele rusești în NATO, iar teza e rostogolită electoral de pesediști și de liberali, zilele astea.

Li s-ar putea întoarce în față dramatic, însă.

Într-un interviu, aseară, Geoană a anunțat că a cerut oficial NATO o reacție în acest caz.
Dacă alianța tace, Geoană are o mare problemă. Pentru că cine tace, consimte.

Dacă, dimpotrivă, NATO va reacționa în favoarea fostului secretar general adjunct – nici nu ne mai gîndim ce ar însemna o replică de-a dreptul iritată! – atunci toți cei care au achiesat în această perioadă la teza cu rusofilia se vor trezi plasați automat în tabăra anti-NATO.

Pentru că cine induce ideea că marea alianță care trebuie să apere Occidentul de ruși e suficient de găunoasă cît să fie penetrată și condusă de oamenii Moscovei, afectează sever imaginea NATO. Iar faptul că scenariul s-a bazat și pe intervenția unui oligarh rus extrem de controversat și contestat vehement de opozanții lui Putin, nu face decît să agraveze lucrurile.

Scandalul ”Geoană-omul rușilor” se va întoarce împotriva celor din PSD, PNL ori USR, calomniatorii indirecți ai alianței, și va da o imensă gură de oxigen fostului nr.2 în NATO.

Care NATO devine, astfel, vrînd-nevrînd, arbitru electoral al cursei prezidențiale. În cîteva zile, ar trebui, în mod normal, să vină reacția la solicitarea lui Geoană. Și lucrurile ar putea lua o turnură explozivă, în opinia noastră. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto: Unsplash.com