Absența naționalei de la trei Campionate Mondiale consecutive a deschis o criză mai profundă decît una sportivă: o bătălie politico-electorală pentru controlul celei mai influente instituții din sportul italian, scrie Politico.

Eșecul Italiei de a se califica la Cupa Mondială FIFA pentru a treia oară la rînd a declanșat nu doar indignare publică, ci o confruntare politică deschisă privind viitorul fotbalului italian. Iar în centrul acestei confruntări se află o întrebare simplă: cine va conduce Federazione Italiana Giuoco Calcio (FIGC)?
Giovanni Malagò, fostul președinte al Comitetului Olimpic Italian și favorit clar al cluburilor din Serie A, al jucătorilor și al antrenorilor, se îndrepta în ultima vreme cu pași hotărîți spre fotoliul de președinte al federației. Problema, din perspectiva guvernului Meloni, e că Malagò este o figură pe care partidul ei, Frații Italiei, nu o agreează.

Reacția guvernului a fost promptă și, potrivit criticilor, revelatoare. Aliații lui Meloni au propus anularea alegerilor programate ieri și plasarea FIGC sub administrare specială – un mecanism de urgență utilizat în trecut exclusiv în cazuri de corupție gravă sau colaps instituțional. Ministrul sportului, Andrea Abodi, a încurajat federația să solicite ea însăși această tutelă, „recunoscînd incapacitatea sistemului de a se reforma.”

Fostul președinte al FIGC, Gabriele Gravina, demisionat în aprilie după dezastrul necalificării, nu a ezitat să spună lucrurilor pe nume: „Ideea de a plasa federația sub administrare sugerează doar o ocupație din partea guvernului. Ideea de a prelua lumea fotbalului circulă de mult prea mult timp.”
Guvernul a respins acuzațiile. „Este o afirmație patetică și nefondată. Nu există niciun element care să poată fi interpretat ca o tentativă a politicului de a pune mîna pe fotbal”, a declarat Abodi pentru Politico.

De ce contează cine conduce fotbalul

Într-o țară în care fotbalul nu este simplu sport, ci religie civică, șeful federației naționale dispune de o platformă de influență fără egal. Accesul la milioane de fani, la cluburi, la mass-media sportivă și la resursele unui sector economic major face din această funcție un post cu greutate politică reală – sau cel puțin percepută ca atare.
Opoziția italiană a acuzat guvernul Meloni de un tipar deja familiar: centralizarea controlului, sufocarea vocilor incomode și plasarea oamenilor de încredere în funcții-cheie. Același reproș a fost formulat în privința televiziunii publice, a autorității de supraveghere a piețelor financiare și a sistemului judiciar.

Cu cîteva zile înainte de vot, tentativa de a bloca alegerile a pierdut teren, acestea au avut loc ieri și Malago a cîștigat la scor.
Ultima variantă rămasă pe masă este o contestație juridică privind un posibil conflict de interese al lui Malagò, dat fiind rolul său recent la CONI, mai scrie Politico. (Traducere și adaptare B.T.I.)

foto: AI