Președintele Emmanuel Macron urmează să își dezvăluie astă seară viziunea pentru ultimii doi ani ai președinției sale, inclusiv posibilitatea unui referendum pe anumite teme, în cadrul unui interviu de două ore la televiziunea națională. Presa franceză speculează că președintele ar putea chiar să-și anunțe demisia și punctează că, și dacă asta nu s-ar întîmpla, un eventual eșec al referendumului ar duce tot la demisie.

”Emmanuel Macron este un norocos de-a dreptul. Era considerat deja mort și îngropat din punct de vedere politic, victimă a unui hara-kiri pe care și l-a provocat prin dizolvarea legislativului din iunie anul trecut. Ultima linie dreaptă a celui de-al doilea său mandat părea a fi sfîrșitul unei domnii cu fitilul lent. Interminabilă și sumbră. Un președinte fantomă părea să conducă Franța” scrie publicația Le Point.

”Apoi a venit o ameliorare, o „primăvară macroniană”, datorată în mare parte contextului internațional, haosului provocat de Trump și acoliții săi, războiului de pe solul ucrainean, dramelor fără soluție aparentă din conflictul israelo-palestinian. Într-o lume dată peste cap, președintele francez își recăpăta tonusul, efectul drapelului ajutîndu-l, purtînd culorile rațiunii, ale statului de drept, ale democrației.
Domeniul său specific, diplomația, îi oferea o gură mare de aer. Exista din nou. Rezultat: cota sa de popularitate a început să urce ușor, fără însă să provoace un entuziasm debordant în rîndul apropiaților săi. Acest reînnoit interes al francezilor pentru persoana sa era mai degrabă relativ, dar îi oferea ocazia de a relua contactul cu acest popor pe care părea să-l înțeleagă atît de prost.

După opt ani de domnie, era necesar să lanseze o nouă operațiune de „împrietenire” cu „galii refractari”. De aici și această ieșire televizată, marți, 13 mai, în cursul căreia ar trebui să anunțe o propunere de referendum.

Indiferent de temele pe care dorește să le abordeze cu francezii – care sunt mai degrabă favorabili proiectului, fie că este cu întrebări multiple sau nu –, va avea nevoie de o doză mare de curaj politic pentru a nu da impresia că această nouă secvență este doar o fumigenă, un truc de comunicare fără urmări sau o simplă diversiune.

Este posibil? Cum poate provoca un șoc electoral într-o țară copleșită de o formă de neurastenie, paralizată de o Adunare Națională care descurajează chiar și pe cei mai fervenți apărători ai parlamentarismului? Punîndu-și destinul politic în mîinile celor pe care pretinde că dorește să-i consulte. Traduceți: riscîndu-și pielea. Cu alte cuvinte, anunțînd o eventuală demisie.

Aceasta este logica însăși a referendumului. Șeful statului, dacă este dezavuat, trebuie să anunțe că își va încheia mandatul, că va preda cheile țării altora. Trebuie să recunoască faptul că legitimitatea sa, în ciuda votului universal din alegerile din 2017, a fost serios afectată.

Fără o anumită dramatizare, fără asumarea unui risc, această secvență televizată, oricît de vie, voluntaristă sau chiar războinică ar fi ea, cel puțin ca formă, va apărea din nou ca o eschivare, un catharsis „în același timp”, o manevră teatrală. Și nimic mai mult.

Șeful statului, care se declară gata să scoată Franța din impas, fie că e vorba de nivelul bugetar, securitate sau chestiuni legate de imigrație, trebuie să joace cu cărțile pe masă. Dispune în prezent de un alt atu: rigiditatea unui guvern condus de un prim-ministru afectat de afacerea Bétharram, condamnat la inerție, la o „guvernare placebo”.
Are astfel tot spațiul politic național pentru el. Însă acest peisaj este teribil de stresant pentru francezi și nu poate persista pînă în 2027. Cu riscul unui cataclism. Prin urmare, îi revine lui, fostul „hiperpreședinte”, devenit „hipoprezident”, nu să-i liniștească pe francezi, ci să-i pună în fața responsabilităților lor. Punîndu-și soarta în balanță? Exact asta înseamnă un referendum”. (Traducere și adaptare B.T.I.)