Ziua de ieri i-a adus lui Crin Antonescu o victorie aproape jenantă la congres, în condițiile absenței vreunui contracandidat pentru el și întreaga sa listă de locotenenți, o situație care ar trebui să conducă, în mod firesc, la excluderea cuvîntului ”liberal” din denumirea partidului. În aceste condiții, nici nu e de mirare că subconștientul i-a trădat pe unii participanți la ceea ce s-ar putea numit un nou congres pecerist.

În politica mioritică s-au înregistrat de-a lungul anilor multe gafe de exprimare, dar nu toate intră în aceeași categorie. Dacă unele au fost provocate de incultură, de precipitare ori de neatenție, în cazul altora sunt toate șansele să fi asistat, de fapt, la o manifestare necontrolată a subconștientului. Una care a trădat luciditatea, și încă de față cu martori.
Din acest punct de vedere, gafa înregistrată ieri, la congresul PNL, are o mare valoare de simbol: șeful comisiei de numărare a voturilor, Gigel Știrbu, a anunțat că Antonescu a fost votat de 1434 de liberali, dintr-un total de 1387 voturi valabil exprimate, ceea ce însemna cca.103%, un scor la care nu visa nici Ceaușescu. Ulterior, s-a revenit cu scuze și cu precizarea că a fost o eroare, fiind vorba, de fapt, de 1343 de voturi. O greșeală interesantă însă, care a punctat ca nimic altceva spiritul comunist al congresului liberal.

O gafă cu valoare de simbol, de asemenea, a fost și celebra formulă a lui Ion Iliescu, din 2005, la congres, ”Dau cuvîntul tovarășului Adrian Năstase”, o zvîcnire a subconștientului despre care unii spun și azi că l-a costat multe voturi.
Pe aceeași linie trebuie să fi fost și răspunsul lui Geoană la întrebarea unei gazete legat de cîți ofițeri ai serviciilor ar fi în România post-decembristă: ”Nici nu știu cîți mai suntem” a răspuns ex-liderul PSD, suspectat de mult că ar fi cadru acoperit al fostei Securități.

Și bătrînul țărănist Ion Diaconescu a trîntit una cu neașteptat substrat, pe cînd era președintele Camerei. ”Am tot mai mulți nepoți, mai ales de cînd sunt la putere”.
Ori mesajul președintelui Băsescu pentru români, de sărbători, acum cîțiva ani, ”La marea sarbatoare a romanilor va udrez tuturor sanatate, fericire, prosperitate”. La cîțiva pași distanță, Elena Udrea zîmbea cu subînțeles…

Nici William Brînză, pedelist de frunte, nu a vrut, probabil, să sune astfel o declarație a sa, dar i-a ieșit cu brio: „Cu două femei sub preşedintele Băsescu nu poţi avea decît stabilitate politică şi legi analizate cu celeritate.“

Tot subconștientul pare să îl fi trădat pe Gigi Becali, atunci cînd a refuzat să accepte un rol în ultimul film al lui Sergiu Nicolaescu, pe motiv că personajul său se numea ”Belciug”: ”Cum să-l cheme pe Becali Belciug? Ai înnebunit la bibilică?”. La scurtă vreme după respectiva destăinuire către presă, Becali a fost ”îmbelciugat” de Justiție, cu o condamnare la închisoare. Și ar putea veni și altele.

Dar despre Victor Ponta ce să mai spunem, cu al său enunț dezarmant ”ai lor au furat mai bine decît ai noștri”?

Ori neașteptat de sincerul tablou al omului Emil Boc, zugrăvit de Elena Băsescu: ”În timp ce unii spunem numai câteva cuvinte, dânsul editează perfect câteva fraze”.
Și acelea, din păcate, am spune noi, gravitau mai mereu în jurul formulei ”Să trăiți, domnule președinte”.

Chiar și liderii mai tineri o pățesc cu subconștientul, cum s-a întîmplat cu liberalul Cristian Adomniței, prin 2008, cînd era ministrul Educației, într-un interviu: „Nu m-am cerut niciodată ministru. Era un domeniu pe care nu-l stăpâneam, nici acum nu-l stăpânesc, dar nici nu-mi propun”. (B.T.I.)