Cărturarul Andrei Pleșu se arată profund deranjat, ba chiar perplex, de faptul că revista de cultură ”Dilema veche” a marcat generos prin mai multe articole, într-un număr recent, centenarul nașterii prozatorului Eugen Barbu.

”În numărul trecut, Dilema veche a pus pe prima ei pagină un portret viguros al lui Eugen Barbu. Cum nu mai sînt, de mult, decît un personaj „onorific” al gazetei („fondator” recompensat cu o rubrică săptămînală și cu două-trei întîlniri pe an în jurul cîte unui șpriț cordial…), n-am fost prevenit de „noutatea” situației și nici de opțiunea redacției de a publica un „dosar” dedicat scriitorului. Nu spun asta ca să mă scuz dinaintea reacțiilor critice ale multor comentatori, ci pur și simplu ca să-mi exprim, la rîndul meu, perplexitatea” scrie Pleșu într-un material publicat în amintita revistă.

”Eugen Barbu a fost un campion incontestabil al impurității morale și politice, al slugărniciei rentabile, al calomniei destrămătoare. Că avea și unele „talente” înnăscute? Cu atît mai rău! Și-a bătut joc de ele, de dragul „slavei deșarte”. Pe scurt: numele lui Eugen Barbu poate rămîne, în chip legitim, în inventarul istoriei literare autohtone. Dar a-l „recupera” semi-omagial („centenar”) nu era o urgență(…) Explozia bruscă, într-un număr de revistă, a unui singur caz (masiv discutabil), „provocat” de invocarea cordială a „centenarului”, e nelalocul ei și dă o imagine proastă și celui care a propus Dosarul, și întregii redacții care l-a acceptat fără explicații… Regret sincer împrejurarea, mă simt și eu vinovat de neparticipare și recomand echipei dilematice o mai strînsă și mai programatică colaborare interpersonală, în numele unei sporite comunități de strategie și de idei. Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate” mai scrie filosoful. (B.T.I.)