Proiectul de grațiere a unui mare număr de pușcăriași, inițiat de Madalin Voicu și Nicolae Păun, continuă să facă valuri în media, în special după ce însuși premierul Ponta s-a pronunțat în acest sens, categoric negativ. Analizînd la rece întreaga tevatură, e greu să nu tragem, însă, concluzia că asistăm, în fapt, la o nouă cacealma electorală, din seria privatizării Oltchim cu marele investitor Dan Diaconescu în frunte.

Să reamintim faptele, pe scurt: deputatul PSD Mădălin Voicu și reprezentantul romilor în parlament, Nicolae Păun, propun în prag de campanie o lege care aduce urale în unele familii și spaimă în altele. E vorba de grațierea integrală a unor pedepse pentru infracțiuni sancționate cu pînă la 6 ani închisoare, în timp ce infracţiunile pedepsite cu privarea de libertate până la 4 ani inclusiv sau amendă ar putea fi amnistiate.

Cum era și firesc, presa ia foc, inițiatorii sunt supuși unui tir de întrebări, se face conexiunea cu Adrian Năstase ori Sorin Vîntu, potențiali beneficiari ai legii, se amintește de năravurile similare ale lui Ceaușescu de a grația, periodic, mii de deținuți, manevră care aducea, imediat, un val uriaș de noi infracțiuni șamd.

Pentru a ”calma” spiritele, inițiatorii declară că legea nu a fost concepută pentru Năstase, ci pentru cei cca.50.000 de deținuți care ar beneficia de efectele ei.
Între principalele argumente aduse în favoarea legii – supraaglomerarea penitenciarelor românești. Cei doi mai dau asigurări că proiectul legii a fost discutat în interiorul USL, primind undă verde.

Seara, premierul Victor Ponta iese în direct la TV și declară că nu e de acord cu proiectul legii respective, care nici măcar nu a fost dezbătut în interiorul partidului. Totuși, el admite că supraaglomerarea pușcăriilor noastre reprezintă o problemă, iar România riscă o condamnare la CEDO din acest motiv.

Și acum, să tragem linie și să contabilizăm misterele acestui nou scandal.

Nu a trecut mult de cînd ministrul de interne al Franţei, Manuel Valls, și ministrul-delegat pentru Afaceri Europene, Bernard Cazeneuve, au descins la București pentru a discuta cu guvernul Ponta dificila problemă a integrării sociale a romilor. De ce îi arde chestiunea pe francezi, nu are sens să ascundem: e vorba de infracționalitatea transfrontalieră, altfel spus de exasperarea provocată de romii din România în Hexagon, dar și în alte state europene.
În cadrul discuțiilor, reprezentații guvernului român au prezentat oficialilor europeni proiectele de integrare socială a romilor, cu sprijinul UE, admițînd că etnicii lui Voicu&Păun reprezintă, într-adevăr, o problemă.

Ideea că, la scurtă vreme după plecarea înalților oaspeți, ”răspunsul” Bucureștiului la problema infracționalității peste hotare a românilor ar fi deschiderea pușcăriilor, pentru a trimite noi valuri de infractori în Europa, nu poate fi decît, cel mult, hilară. Ponta a învățat pe pielea lui ce înseamnă sfidarea marilor cancelarii.

Alt mister: pentru promovarea unui asemenea proiect controversat, logic ar fi ca inițiatorii să încerce minimalizarea din răsputeri a efectelor, pentru a calma populația; în loc de asta, aflăm că legea ar elibera 50.000 de deținuți. Foarte curios, dar în România anului 2011, conform datelor oficiale, figurau doar 28.481 de deținuți. Potrivit oficialilor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP), de proiectul în cauză ar beneficia, în realitate, puțin peste vreo 4.000 de deținuți.
De unde și, mai ales, de ce această umflare inimaginabilă a cifrelor de către doi deputați care, e limpede, mai înaintea elaborării legii au beneficiat de toate informațiile necesare de la sursele cele mai autorizate?

În plus, nici argumentul supraaglomerării penitenciarelor nu e lipsit de controverse: potrivit unui document al Comisiei Europene dat publicității anul trecut, România avea, în 2011, un grad de ocupare a închisorilor de cca.81%, practic cel mai mic din Europa, cu excepția Letoniei, și aproape la jumătate față de țări ca Italia ori Spania. Ieri, însă, oficialii ANP vorbeau, în declarații date presei, de un grad de ocupare de 118,2%. Nu e exagerat de mult, dar cum au apărut asemenea diferențe în doar un an?

În fine, e greu spre imposibil de crezut că un proiect de lege cu o asemenea anvergură electorală ar fi putut fi inițiat în prag de alegeri de Mădălin Voicu de capul lui, fără consultarea partidului, mai ales că Victor Ponta a avertizat încă de anul trecut aleșii PSD să aibă mare grijă cu acest aspect atunci cînd au idei legislative care ar putea afecta imaginea formațiunii.

Una peste alta, ipoteza cea mai probabilă este că ne aflăm în fața unei abile șmecherii electorale, prin care USL împușcă trei iepuri dintr-un foc.

Primul: Victor Ponta scapă de foarte probabilele atacuri electorale care urmează pe linia ideii de subordonare a justiției, în folosul unor personaje precum Adrian Năstase; dacă ar fi dorit eliberarea fostului premier nu avea decît să dea undă verde proiectului.

Al doilea e oftatul de ușurare al românilor, care află că președintele PSD nu vrea să le ofere în prag de Sărbători drept cadou un lot masiv de infractori.

În fine, al treilea e speranța palidă a infractorilor și a familiilor lor că, poate, totuși, liderii politici se vor răzgîndi la un moment dat, în viitor, proiectul fiind deja depus în parlament. O speranță întreținută inclusiv de declarația lui Ponta, prin care admite supraaglomerarea pușcăriilor. (Bogdan Tiberiu Iacob)