Fără accidente. Fără incidente. La foc automat. Cu voturi la vedere. Toate voturile pentru miniștrii propuși. Cu incidente de parcurs total nesemnificative. Ca pe vremea lui Nea’ Nicu. Pornește triumfător la drum Guvernul Marcel Ciolacu. Fără UDMR.
Scoaterea din joc a UDMR este extrem de importantă. Pentru că nu făcea parte din plan. Din planul lor. A intrat în planul altora. Iar planul a fost executat. Întocmai și la timp. UDMR a fost și poate încă mai este unul dintre cele mai interesante experimente politice. Un partid născut din spuma mării. O organizație civică, care a fost dată de trei ori este cap și transformată în partid. În mod cert, neconstituțional. Dar a funcționat. UDMR a fost prezent în mai toate guvernele. Cu oameni competenți. Cu miniștri serioși. Unii revizioniști. Alții de-a dreptul șovini. Dar care, aproape fără excepție, și-au dovedit profesionalismul. Dar nu înșurubarea UDMR în guvernele României este importantă, ci cu totul altceva. Este vorba despre contribuția UDMR, sub aspect electoral, la cele patru tururi de scrutin: la europarlamentare, la locale, la parlamentare și la prezidențiale. Inclusiv în București. Capitala Romîniei este al doilea oraș al României după Budapesta sub aspectul numărului de alegători maghiari. În ce constă acest fenomen?
Conform legii, au dreptul de a vota în România nu numai maghiarii care domiciliază aici. Ci și toți maghiarii din lume care și-au exprimat dorința și au făcut diligențele necesare de a dobândi și cetățenia română. În acest fel, la alegeri se prezintă la urne mult mai mulți maghiari decât avem în realitate. Și de aici încep marile jocuri politice. Electoratul maghiar devine o uriașă masă de manevră. Care este utilizată atât în ceea ce privește alegerile din Ungaria, cât și în ceea ce privește alegerile din România. Cei câțiva la sută, disciplinați fiind, devin mult mai numeroși sub aspect procentual, în condițiile în care românii nu se prezintă la vot. Astfel maghiarii înclină balanța. Nu numai în sensul că proiectează UDMR în Parlament. Ci și pentru că în plan local, Bucureștiul fiind un bun exemplu, pot influența masiv alegerile. În fiecare sector. Dar și alegerile pentru Primăria Generală. Influența lor poate fi decisivă la alegerile prezidențiale. Mai ales atunci când candidații merg bară la bară. Udemeriștii sunt buturga mică, care răstoarnă carul mare.
Și astfel UDMR participă de cele mai multe ori la împărțirea puterii. În schimbul voturilor, obține favoruri. De cele mai multe ori, favorurile sunt maxime. În sensul că participă la guvernare. Fiind premiați întotdeauna cu mai multe ministere decât li se cuvin, proporțional cu voturile pe care le aduc. De la aceste realități până la teoriile conspiraționiste, nu mai e decât un pas.
Prima teorie conspiraționistă este că maghiarii sunt revizioniști și se dau peste cap pentru a pulveriza Tratatul de la Trianon și pentru a obține Ardealul. Există aici un adevăr care este însă mereu exagerat și exacerbat. E vorba de proprietatea funciară. După Trianon, conform unor norme stabilite de marile puteri, România i-a despăgubit pe grofi. Pe marii proprietari de pământ. Pe așa-numiții octanți. Le-a plătit cu bani grei proprietățile pe care aceștia le-au lăsat în mâna statului român. Chiar și contravaloarea recoltei anului următor. După decembrie 1989, pe măsură ce multe dintre autoritățile locale au ajuns pe mâna UDMR, justiția a răspuns pozitiv cererilor unor foști proprietari, oferindu-le în mod incorect proprietăți care de acum aparțineau, cu toate drepturile, statului român. Tot adevărat este că uriașa avere Gojdu, constând în imobile și alte valori existente la Budapesta, nu a fost retrocedată statului român. Dar atenție. La fel ca și în cazul judecătoriilor, și Guvernul României a fost complice la această afacere, elaborând chiar și o ordonanță de urgență, e adevărat, trântită ulterior în Parlament, prin care noi renunțam la proprietățile Gojdu. O serie întreagă de revizioniști fac pași mici, constanți și siguri pentru autonomia Ținutului Secuiesc. Sau chiar pentru autonomia Ardealului. Pas cu pas, au ajuns până la Uniunea Europeană, unde au și o reprezentanță. Iar autoritățile de la Budapesta le cântă în strună. Dar asta se întâmplă fiindcă statului român nu-i pasă. Autoritățile de la București lasă impresia că au întreaga situație sub control. Și îi lasă pe maghiari să se joace. Să se dea cu cercul.
Nu cred că ne aflăm în prezența unui revizionism dus atât de departe încât să constituie un pericol mortal pentru România. Problema este însă că autoritățile de la Budapesta, care au o mare influență în Ardeal și în general în toate ținuturile în care trăiesc maghiari, indiferent de țară, s-au splitat de linia politică a NATO și a Uniunii Europene. Și deseori se manifestă ca un aliat al Moscovei, mai degrabă decât ca un aliat NATO. Și poate tocmai din acest motiv UDMR-ului i s-a dat peste degete. Și a fost împins pe scări. Sticlă.
Eliminarea UDMR din viitoarea guvernare nu complică, ci simplifică lucrurile. Există majoritate și fără UDMR. Prada va fi împărțită mai ușor. Deciziile vor putea fi luate și mai netransparent decât până acum. Noua putere, în absența UDMR, dacă este rău intenționată față de interesul public, poate călca totul în picioare. La foc automat. Și poate juca nestingherită cartea naționalistă. Încercând să ocupe spațiul AUR. Și să împingă AUR spre extremism.

de Sorin Roșca Stănescu, membru al Clubului de Presă