A produs ceva scandal zilele trecute informația că primarul Nicușor a aprobat un miting al LGBTQ în ajunul Rusaliilor, părînd evident că finalistul prezidențial e cu gay-ii. Chestie întărită și de sprijinul politic pe care mișcarea LGBTQ l-a anunțat deja pentru candidat. Doar că lucrurile sunt mai complicate, pentru că de la acuzația că e ”homofobul de la primărie” la anunțarea sprijinului în alegeri e cale lungă, iar liderii mișcării ar trebui să dea niște explicații publice. La fel cum și Nicușor Dan ar trebui să explice de ce s-a manifestat, în timp, ca un homofob autentic, iar apoi a cîrmit-o, cînd a venit vorba de voturi. Unde e adevărul, pînă la urmă?

Povestea a început în 2000, cînd tînărul intelectual Nicușor Dan s-a autozugrăvit drept naționalist, într-un editorial pentru revista intelectualilor, ”Dilema” intitulat ”Naționalismul cel de toate zilele” și s-a pronunțat categoric în chestiunea gay:

”Sunt împotriva acceptării comportamentului homosexual în spațiul public, în România. Consider că acesta ultragiază valorile tradiționale și, astfel, identitatea mea colectivă, legitimă”.

Niciun cuvînt, măcar, despre o problemă foarte gravă a României, condamnată de toate statele civilizate: în acel moment, homosexualitatea se sancționa la noi cu închisoare, ea fiind dezincriminată abia în 2001, la presiunile Occidentului. Dan putea spune că nu e de acord cu paradele gay – care nici nu existau atunci – dar nici cu aruncarea membrilor comunității LGBTQ după gratii. Nu a spus-o, însă.

Poziționarea anti-gay a lui Dan e readusă în actualitate în 2012, cînd acesta candidează la primărie și, brusc, își amintește că voturile LGBTQ sunt utile. Într-un interviu pentru Realitatea TV, Nicușor Dan bate în retragere cu spusele din 2000: ”Mi-am schimbat însă între timp această opinie şi sunt deschis faţă de toate minorităţile”.

În 2016, candidînd din nou la primărie, lui Nicușor i se reaminteșe în presă poziționarea homofobă din trecut. Nu vin explicații de la candidat.
Un an mai tîrziu izbucnește un scandal politic de mare ampoare care repune pe tapet ideea că Nicușor e homofob: acesta demisionează cu scandal din partidul pe care îl crease, după ce USR se pronunțase prin vot împotriva modificării Constituției prin introducerea precizării că ”Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie”, care ar fi blocat căsătoriile same sex.

Susținător al familiei tradiționale, Nicușor s-a opus categoric poziționării propriul partid în favoarea căsătoriilor gay și a ales să plece trîntind ușa. Altă bilă (foarte) neagră din partea comunității LGBTQ.
”Gay Marriage Discord Splits Romanian Party” (Discordia privind căsătoriile gay scindează un partid românesc) titra presa lumii.

”Polemica familie tradițională vs. căsătorii gay – ce a dat naștere unui referendum intern în USR – e un fel de hîrtie de turnesol, care desparte două lumi și care reflectă o confruntare între două mituri existente doar în mintea oamenilor, niciunul ideal, niciunul perfect funcțional”, spunea Mircea Cărtărescu la Digi 24, profețind spargerea USR.

”Am vorbit cu Nicușor Dan despre homofobie și planul lui pentru USR” titra, în paralel, publicația Vice. Semn că Nicușor chiar avea o problemă de imagine. ”Mi-a spus că nu e homofob și că regretă că acum șaptesprezece ani a scris că „e împotriva acceptării comportamentului homosexual în spațiul public”. A evitat, însă, să explice de ce anume a făcut această afirmație în trecut” consemna autorul articolului.

Membrii LGBTQ și-au amintit de homofobia lui Nicușor cîțiva ani mai tîrziu, cînd, în 2021, în primul său an ca primar general refuză să aprobe tradiționala – începînd din 2005 – paradă gay pe Calea Victoriei, Bucharest Pride, dînd, în schimb, undă verde unui marș al Noii Drepte, grupare de tip legionar.

Șoc și groază în comunitatea gay internă și internațională. Mai mult, STB, aflată în subordinea primarului Nicușor, refuză închirierea unui tramvai comunității gay, care voia să-l vopsescă în culorile curcubeului și cu el să se plimbe comunitatea LGBTQ prin București.

Asociația MozaiQ, care militează pentru drepturile comunității LGBT din România, a acuzat prompt STB de homofobie: ”La 20 de ani de la dezincriminarea homosexualității vedem că persoanele LGBT sunt în continuare excluse, marginalizate și discriminate de la diverse servicii publice. Este inadmisibil, iar MozaiQ nu va tăcea, pentru că e de datoria noastră să ne cerem drepturile” se arăta într-un comunicat tăios, la pachet cu anunțul unui miting.

Membrii LGBTQ au venit în fața primăriei cu bannere înfățișînd curcubeul și pancarte de protest. ”Homofobie la Primărie!” scria pe pancarte. ”Am participat la protest și am înțeles că homofobia e o problemă reală în interiorul primăriei conduse de Nicușor Dan” relata aceeași publicație progresistă Vice. ”Nicușor Dan a făcut ceea ce nu a îndrăznit Gabriela Firea să facă în patru ani de mandat. Că Nicușor Dan este homofob nu cred că mai miră pe nimeni” mai scria Vice.

De la Bruxelles, europarlamentarul USR PLUS, Nicu Ștefănuță, susținător al LGBTQ, protesta și el față de atitudinea edilului.

La sfîrșitul zilei, Asociația ACCEPT a anunțat că marșul se va desfășura pe Calea Victoriei, chiar și fără autorizație de la Primăria Generală, sfidînd astfel autoritățile. Finalmente, Nicușor a cedat, dar gaura de glonț a rămas.

Acum, însă, Nicușor Dan candidează la președinție și, surpriză, asociații LGBTQ precum Accept România își anunță sprijinul public pentru ”homofobul” de pînă mai ieri.

Între un candidat conservator precum George Simion și unul pe care l-a etichetat direct drept ”homofob” în trecutul recent, mișcarea LGBTQ avea la îndemână varianta pesedistă, adică să tacă.
Nu a făcut-o, s-a pronunțat în favoarea candidatului Nicușor Dan, iar asta ar trebui să ridice niște semne de întrebare în rîndul comunității LGBTQ. Cum a luat Accept decizia politică de susținere a ”homofobului”? A luat pulsul comunității, ori asistăm la un mic șmen mioritic între primarul general și liderii ONG-urilor pro-LGBTQ?
Cineva ar trebui să dea niște răspunsuri. (Bogdan Tiberiu Iacob)