În urmă cu cinci ani la câțiva metri de lacul Străulești se săpa fundația unei biserici. Lăcașul de cult urma să deservească noul cartier de vile ce începea să se înfiripe, aici, într-o zonă în care metrul pătrat ajunsese înainte de criză și la 1000 de euro.Preotul Nicolae Iovan(foto), cel care primise atunci, de la niște oameni de bine terenul, trudea cu propriile mâini la înălțarea unei bisericuțe provizorii din lemn, lângă fundația viitoarei biserici ce urma să aibă hramul Sf. Mihail și Gavriil. Grea menire duhovnicească aici, pe un teritoriu stăpânit spiritual de forțele întunericului, pe balta unde vrăjitoarele poposesc la miezul nopții să-și „consulte” ochiurile de apă, iar bandiții cei mai de temut ai Capitalei își pierd de urmă prin lăstărișuri. Un loc sălbatic pe care doar Bunul Dumnezeu l-ar fi putut îmblânzi. Și totuși, oamenii din parohie au muncit, visând cu ochii deschiși lăcașul în care se vor închina duminica, unde își vor boteza copiii și nepoții. Chiar și unele vrăjitoare începuseră să vină la preot ca să „le ierte de păcate”. Normal 0 false false false EN-US X-NONE X-NONE MicrosoftInternetExplorer4 /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:”Table Normal”; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-priority:99; mso-style-qformat:yes; mso-style-parent:””; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:11.0pt; font-family:”Calibri”,”sans-serif”; mso-ascii-font-family:Calibri; mso-ascii-theme-font:minor-latin; mso-fareast-font-family:”Times New Roman”; mso-fareast-theme-font:minor-fareast; mso-hansi-font-family:Calibri; mso-hansi-theme-font:minor-latin; mso-bidi-font-family:”Times New Roman”; mso-bidi-theme-font:minor-bidi;} Aici trebuia să fie biserica Sf. Mihail și Gavriil. După un timp a început, însă, calvarul. Zona a fost invadată de gunoaie și resturi de materiale de construcție de la noile vile, aruncate parcă la întâmplare, fără drumuri de acces între ele. Noaptea, răufăcătorii nu s-au sfiit să fure din puținele materiale stivuite în curtea viitoarei biserici. Au fost „ciordite” până și geamurile din termopan de la demisolul lăcașului, deși erau montate pe zid. Paznicii, niște oameni modești și fără vlagă, au asistat neputincioși. „Ne-a fost frică să intervenim, am văzut de la distanță cum fugeau cu termopanele la subțioară înspre pădure. Nici la poliție n-am reclamat, nu vine poliția aici, ne-a spus unul dintre ei.” Astăzi, locul este împrejmuit cu un gard de sârmă, iar înăuntru locuiesc acești pazinici, o târlă de gâște și doi câini anemici. Preotul a dispărut și el. O fi fost furat cu totul. Am aflat de la niște oameni din cartierul de la marginea câmpului că duhovnicul lor ar fi avut niște probleme grave cu vecinii și că ar fi bătut o enoriașă, chiar în biserică. Astfel, ar fi fost mutat în altă parohie, iar la biserica în construcție a fost desemnat un alt preot, adus de la Filipeștii de Pădure. Nimeni nu știe însă să ne dea vreo relație. Balta Vrăjitoarelor a înecat credința oamenilor din Străulești. Lângă balta vrăjitoarelor o biserică se chinuie să se nască din pământul crăpat de secetă. Lucrarea are abia un metru înălțime. Cam atât are și credința oamenilor de aici. De jur împrejur se înalță vile cu acoperișuri strălucind în soare. Jeepurile proprietarilor înoată prin noroaie pe bulevardul Petrila – o uliță plină de gropi și băltoace care n-a fost asfaltată niciodată. Și viața merge înainte ca o nebună fără Dumnezeu, iar peste visul unor creștini care au crezut în preotul lor cresc buruienile și se găinățează coțofenele… (Răzvan Mateescu)