La un interval de 300 de ani, Romania este din nou un pasalac. In sensul modern al cuvantului. O tara ocupata fara forte armate inamice. Prin indigeni, interesati de cariera politica si de bani. Transformati in spioni ai Inaltei Porti. Care sta pe trei piloni: Washington, Bruxelles, Berlin. Aceasta tara a devenit un important teritoriu geostrategic pentru alianta euro-atlantica, o piata de desfacere destul de importanta, un furnizor de materii prime si de forta de munca. In acest scop, Romania a fost dezindustrializata si deznationalizata. Cum poate fi schimbata aceasta situatie?
Pentru a da un raspuns corect, trebuie sa aflam cauza. Cauza nu consta doar in interesul pe care il au marile puteri de a-i stoarce pe cei slabi. Si de a obtine avantaje pe seama acestora. In definitiv, acest tip de comportament este caracteristic intregii istorii universale. In alianta euro-atlantica in care am intrat, cu mult entuziasm si uneori fara sa fim constienti de riscuri, beneficiem, pe termen mediu si lung, de o serie de avantaje indiscutabile. Iar dezavantajele, acelea pe care le-am enumerat mai sus, sunt generate, pana la urma, de noi insine. Suntem tratati asa cum suntem tratati, ca un pasalac, din simplul motiv ca reprezentantii romanilor nu au reusit sa-i convinga pe partenerii nostri ca, din perspectiva Bucurestiului, parteneriatul poate functiona in mod optim fara ingerinte straine. Ca democratia noastra este cu adevarat functionala. Ca economia capitalista, asa cum e si cata e, poate fi functionala. Consecinta acestei neincrederi, cea mai putin vizibila dar si cea mai dureroasa, este ca partenerii euro-atlantici au preluat, practic, conducerea Romaniei sub control. Prin indivizi transformati in agenti de influenta ori chiar in spioni. Acestia sunt lasati, drept recompensa, sa spolieze Romania fara a fi pedepsiti.
Dovada ca suntem transformati intr-un pasalac este ca, pentru partenerii euro-atlantici, asa cum s-a putut perfect radiografia cu ocazia procedurii de suspendare si demitere a lui Traian Basescu, nici macar Parlamentul nu a contat. Desi, in orice democratie moderna, Parlamentul este principala putere in stat care exprima vointa libera, democratica a cetatenilor sai.
Cum iesim din starea de pasalac? Renuntand la parteneriatul euro-atlantic? Ar fi din prea multe puncte de vedere o uriasa prostie. O catastrofa. Calea e alta. Aceea de a ne indrepta sira spinarii. De a forta lucrurile pana la punctul de unde putem discuta cu reprezentantii celorlalte state de la egal la egal. Fara a primi comenzi. Fara a accepta ingerinte. Fara a face plocoane. Dar cum?
Indiferent cata lipsa de respect au, in realitate, partenerii nostri euro-atlantici fata de liderii politici romani, cu certitudine ceva poate reaseza din temelii raporturile dintre noi si ei. Acest ceva este votul popular la alegerile parlamentare. Daca acest vot va arunca, in decembrie, la lada de gunoi regimul Traian Basescu, atunci aceasta realitate va trebui sa fie adjudecata de toata lumea. Noua majoritate si noul guvern vor fi recunoscute. Si depinde doar de USL ca reprezentantii sai sa nu devina, la randul lor, cozi de topor. Pentru a nu ramane in starea de pasalac. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews