Marile jocuri sunt în plină desfășurare. Jocuri despre guvernare. Despre cine ia locul cui. Și, evident, sunt împinși în față de te miri unde oamenii sistemului. Cum ar fi de pildă Sorin Grindeanu. Care, spun tot mai mulți, ar trebui să rămână. După rotativă. Numai că acest Guvern a avut și mai are un program. Membrii Cabinetului trebuie judecați exclusiv în raport cu acest document asumat de coaliție și aprobat de Parlament. Iar coaliția în sine stă în spatele unui document. Iar documentul precizează ce se va schimba și ce nu se va schimba. Să iasă liderii la tablă și să facă bilanțul.
Panică mare. Atât la PNL, care se teme că, după pierderea poziției de premier, se va duce la vale vertiginos, cât și în tabăra PSD, care, nevoit să rostogolească o gaură care se face tot mai mare, e în pericol să se erodeze sever după preluarea poziției de premier. Și unii și alții se tem ca de moarte de ascensiunea AUR. Și, în aceste condiții, încearcă să sară peste etape.
În loc să iasă la tablă și să ne prezinte bilanțul, ce s-a făcut și ce nu s-a făcut din ceea ce s-a stabilit de către cele trei partide, ei încearcă să încropească o alianță postelectorală și, susținându-se unii pe alții, să încerce să rămână la putere, indiferent de ce vrea electoratul. Tentativa de înșelătorie merge mai departe. Și constă în organizarea alegerilor în așa fel încât localele să se desfășoare simultan cu parlamentarele. De ce? Pentru că altfel primarii le scapă din mână. Mai ales primarii PNL. Iar calendarul alegerilor în mod obligatoriu trebuie bătut în cuie cu un an înainte. Deci până în toamnă. Numai că în toamnă s-ar putea să fie, dintr-un punct de vedere, prea târziu. Și atunci se încearcă un acord la pachet cu rotativa. Din punctul de vedere al interesului cetățeanului, întreaga operație este organizată alandala.
Mai simplu și mai cinstit este să iasă cei trei lideri la tablă și să ia punct cu punct, înainte de orice, programul de guvernare. Ce s-a realizat și ce nu s-a realizat. Pus față în față programul de guvernare cu rezultatele, reiese fără niciun fel de jonglerii care dintre miniștri a performat, dacă o fi performat vreunul, și care a ratat țintele. În principiu, în funcție de asta ar putea fi judecați demnitarii și s-ar putea stabili cine merită să rămână și cine nu.
Dar nu e suficient. Cele trei partide au omologat, au susținut și s-au angajat să îndeplinească criteriile pe care clasa noastră politică le-a stabilit pentru accesarea banilor europeni. Ce a fost îndeplinit și ce nu dintre aceste criterii? Din nou trebuie răspuns în mod public la întrebarea cine a performat și cine a ratat. Cine poate merge mai departe și cine trebuie lăsat în prima stație.
Chiar și așa, mai există o problemă. Când s-a făcut coaliția, s-a bătut palma și s-a semnat un document. Documentul este legea părților. În document scrie clar când se face rotativa și care sunt ministerele care continuă să fie gestionate de același partid. Văd că se discută dincolo de acest document. Înseamnă că, într-un fel sau altul, legea părților e aruncată la gunoi. Se poate și așa. Dar cu condiția să știm și noi. Cu alte cuvinte, să se renegocieze totul în condiții de transparență. Dacă mai este posibil. Dacă nu care cumva staff-urile celor trei partide se vor încăiera.
În toate situațiile pe care le-am enumerat mai sus, singura soluție democratică este cea sugerată în titlu. Să iasă liderii la tablă! Și să explice ce și cum.