Este titlul pe care l-am pus unui editorial, încă înainte ca domnul Klaus Iohannis să fi fost desemnat, de către PNL, candidat prezidenţial. Dar, provocarea rămâne valabilă. Poate mai valabilă decât oricând. Și se referă la două chestiuni fundamentale privind Ardealul. La oribila operațiune de cedare, în fața Budapestei, a avuției Fundației Gojdu, precum și la jaful inimaginabil al terenurilor, pădurilor și imobilelor din Ardeal. Care trebuie oprit. La fel cum Fundația Gojdu trebuie restituită statului român.
Iată ce scriam sub titlul „Îl provoc pe președinte!”. Citez: „In niciun caz, pe Traian Băsescu, ci pe viitorul președinte. Indiferent cine va fi el. Dar, mai ales, dacă va fi Crin Antonescu. Îl provoc să se angajeze, încă din campania electorală, că va face tot ce îi stă în putință pentru a opri jaful din Transilvania. Mă gândesc la Fundația Gojdu. Dar și la terenurile, pădurile și imobilele, în valoare de circa 60 miliarde de euro, care riscă să fie duse pe apa sâmbetei. Știu și cum poate fi oprit jaful”. Așa scriam atunci. Din păcate, niciunul dintre candidații nu le-a dat asigurări cetățenilor României că vor avea grijă de ceea ce se întâmplă în Ardeal. E drept, Klaus Iohannis a insistat asupra respectului pe care îl va dovedi față de Constituție. Ori Constituția, dacă este aplicată în mod corect, poate fi un garant.
Fapt este că, din nefericire, fie sub presiune unei nefericite alianțe politice, fie cine știe din ce alt motiv, domnul Mihai Răzvan Ungureanu se numără, astăzi, printre consilierii prezidențiali și, mai mult decât atât, se vântură idea că el va fi desemnat drept viitorul director al Serviciului de Informaţii Externe. Dacă se va întâmpla așa și dacă domnul președinte Klaus Iohannis nu e atent la ce s-a întâmplat și la ceea ce se mai poate întâmpla atunci, pentru români, va exista, pe termen lung, o gravă problemă. În ce constă ea?
Pe parcursul perioadei în care a deținut portofoliu de șef al diplomației de la București, domnul Mihai Răzvan Ungureanu, din motive numai de el știute, a reușit să-l convingă pe premierul aflat în funcție la acea dată, domnul Călin Popescu Tăriceanu, să semneze o ordonanță de urgență care, practic, ceda statului maghiar, Fundația Gojdu, cu toate bunurile ei. Ceea ce s-a și întâmplat. Din fericire, Parlamentul, atât de hulit de unii şi de alții, a respins această ordonanța de urgenţă astfel încât, ticălosul proiect a rămas într-o poziție de şpagat. Dar crima de înaltă trădare, dacă așa s-au petrecut lucrurile, și este ușor de verificat, fusese săvârșită. Nici măcar fruntașul stalinist Ana Pauker, venită în România călare pe tancurile sovietice și numită, și ea vremelnic, ministru de Externe, nu îndrăznise să facă așa ceva. Ce este această Fundație Gojdu? În primul rând, ea are o valoare estimată la câteva miliarde de euro. Între altele, este proprietara unui întreg cartier de imobile, din centrul Budapestei. În plan istoric, psihologic, uman, valoare ei este incalculabilă. Prin intermediul fundației create de un mare patriot român, în baza donației acestuia și a altor fruntași ardeleni, au fost acordate, decenii la rând, burse unor tineri, care, apoi, au devenit savanţi de talie națională, internațională și, chiar, mondială. Biblioteca și documentele istorice deținute de Fundația Gojdu au o valoare inestimabilă. Se află acolo manuscrise unice, care aparțin, de drept, patrimoniului național al statului român. Sub comunism, cu toate crimele acestui sistem, nimeni nu și-a permis ca, din punct de vedere legal, să încerce preluarea, de către statul maghiar, al acestei Fundații. Singura tentativă de acest fel, extrem de gravă, care, repet, dacă se confirmă, înseamnă trădare națională, a fost săvârșită de domnul Mihai Răzvan Ungureanu.
Și fiindcă tot vorbim de patrimoniul din Ardeal, pe care strămoșii noștri ni l-au lăsat în grijă, este obligatoriu, măcar succint, să amintesc despre așa numiți octanţi. În trecutul mai îndepărtat al istoriei Transilvaniei, cât timp s-a aflat sub stăpânire maghiară, mai multe familii de grofi ajunseseră să stăpânească, aproape în totalitate, terenurile agricole, pădurile și pășunile din Ardeal. Până când, cu acordul scris și în toată regulă al statelor europene, statul român a preluat aceste uriașe proprietăți, despăgubind, cu vârf și îndesat, familiile maghiare. În paranteză fie spus, statul român a plătit până și contravaloarea următoarei recolte, care ar fi putut fi obținută de pe aceste terenuri. Când dictatorul fascist Horthy a ocupat Transilvania, marii grofi maghiari s-au întors şi, ca și când nu și-ar fi vândut aceste proprietăți, le-au preluat pur și simplu. Când au venit comuniștii, ele au fost preluate de stat, dar nu s-au mai făcut niciun fel de acte. După decembrie 1989, cu sprijinul autorităților corupte și a magistraților corupți, utilizând acte total false sau care își pierduseră orice fel de valoare, moștenitorii grofilor sau împuterniciţi ai acestora, au început să preia, în forță, această avere, estimată la cel puțin 60 miliarde de euro.
Iar statul român a rămas impasibil. Și Serviciul de Informații Externe, condus, mult timp, de Mihai Răzvan Ungureanu, și Serviciul Român de Informații unde, la butoane, s-a aflat tot timpul, generalul cu trei stele, Florian Coldea, omul pus la butoane de Traian Băsescu, și autorităţile politice ale statului român s-au făcut că plouă.
De aceea i-am cerut, neștiind cine va fi acela, viitorului președinte al României să acționeze, apărând Constituția. Iar astăzi, îi cer acest lucru, și cred că sunt îndreptățit să o fac, președintelui Klaus Iohannis.
Și, între timp, atenție, mare atenție, la cariera politică a domnului Mihai Răzvan Ungureanu! (Sorin Rosca Stanescu)