Liderul PSD, Sorin Grindeanu, a anunțat că a avut, azi, la Palatul Parlamentului, o întîlnire cu ambasadorii statelor UE acreditați la București, în cadrul căreia au fost discutate „scenariile post-moțiune”, situația economicăm „marile politici publice” și perspectivele politice privind viitorul executiv. Un anunț riscant, în opinia noastră, pentru că el poate crea impresia că, din nou, informarea cancelariilor străine are prioritate în fața cetățenilor români, ba chiar că liderii de la București cer anticipat și cu capul plecat un to do list din exterior.

Întrevederea vine într-un moment extrem de sensibil politic, marcat de negocieri pentru formarea unei noi majorități și, cum spuneam, de ascensiunea puternică a curentelor naționaliste și suveraniste în întreaga Europă. Tocmai din acest motiv, întîlnirea riscă să producă un efect de imagine complicat pentru PSD și pentru întreaga clasă politică de la București.

Mesajul care poate fi perceput public este că ambasadorii străini află detalii și scenarii despre viitorul guvern înaintea Parlamentului României și a cetățenilor români. Chiar dacă astfel de contacte diplomatice sunt uzuale în perioade de tranziție politică, simbolistica momentului este una delicată: într-o perioadă în care discursul despre suveranitate și naționalism opuse influențelor externe cîștigă teren electoral, imaginea unor consultări politice anticipate cu diplomați occidentali poate alimenta exact tipul de suspiciuni pe care partidele tradiționale încearcă să le combată.

În România există deja, de ani buni, o dezbatere consistentă privind consultările (prea) frecvente ale liderilor politici cu ambasadori străini, care creează impresia unei cedări de suveranitate sau a unei dependențe politice exagerate față de centre externe de influență.

De această dată, problema nu este neapărat existența întîlnirii în sine, ci momentul ales pentru ea. Informarea ambasadorilor ar fi putut avea loc și după validarea noului guvern în Parlament, într-un cadru diplomatic firesc și fără costuri simbolice majore. În schimb, faptul că discuțiile au avut loc înaintea unei minime cristalizări a formulei executive și înaintea unui vot parlamentar deschide inevitabil loc unor interpretări incomode.

Se poate crea chiar impresia că PSD dorește să primească un fel de „to do list” politic și economic din partea statelor europene înainte de formarea noului cabinet sau că structura și prioritățile viitorului guvern vor ține cont de solicitări și așteptări formulate în cadrul acestor întrevederi diplomatice.

Chiar dacă, în realitate, astfel de întîlniri urmăresc de regulă transmiterea unor mesaje de stabilitate către partenerii externi și piețele financiare, într-un climat politic dominat de neîncredere și polarizare percepția publică poate deveni mai importantă decît explicațiile oficiale. Iar într-o Europă în care partidele suveraniste capitalizează tocmai tema influenței externe asupra deciziilor naționale, o asemenea imagine poate deveni un risc politic major.

Dacă PSD a dorit să proiecteze imaginea unui partid responsabil și european, riscă să obțină contrariul: imaginea unei formațiuni care nu are curajul să își asume o direcție politică fără a verifica dacă aceasta „place” la Bruxelles sau în marile capitale ale Uniunii.

Într-o democrație matură, se prezumă că noul guvern se prezintă mai întîi în fața celor care au votat în alegeri. Ambasadorii primesc, ulterior, informări oficiale despre deciziile luate de un stat suveran. Inversarea acestor pași nu face decît să întărească ideea că, la București, „scenariile politice” sunt de fapt niște negocieri de culise în care votul ori informarea cetățeanului sunt doar ultima verigă a lanțului decizional.

Este firesc, repetăm, ca partenerii europeni să fie informați despre stabilitatea economică a unei țări membre, dar există o graniță fină între diplomația activă și servilismul politic. În contextul actual, orice gest care sugerează că un partid românesc „își prezintă temele” în fața unui conclav de ambasadori înainte de a vorbi cu propriul popor subminează încrederea oamenilor și chiar autoritatea instituțiilor statului.

Rămîne de văzut dacă această „politețe” diplomatică a lui Sorin Grindeanu se va traduce prin stabilitate sau dacă va deveni muniție electorală pentru cei care abia așteaptă să mai pună o cărămidă la zidul care desparte elita conducătoare de poporul care se simte ignorat. (Bogdan Tiberiu Iacob)