Și nu este întâmplător. Și nici o fatalitate. Atunci când Traian Băsescu lansează acuzații, fără să vrea, se autodenunță. Iar acum, a mai comis-o de două ori. Atunci când a încercat să-l apere pe fratele lui, pe Mircea Băsescu, și când a vorbit despre uluitoarele sume date drept mită în afacerea Microsoft. De fiecare dată , de fapt, a vorbit despre el însuși.
A fost și continuă să fie o dispută destul de serioasă, legată, pe de o parte, de rolul jucat de SRI și, pe de altă parte, de rolul jucat de Traian Băsescu în operațiunea prin care fratele său a luat mită de la clanul Bercea Mondialu, în schimbul influențării justiției. Cât timp mai era președinte, Traian Băsescu a promis că, la încheierea mandatului, își va apăra fratele. Și iată, acum, chiar a făcut-o. Dar într-o manieră cu efect de bumerang. Prin care îl înfundă pe acesta și mai mult. Și, în plus, se autodenunță. Cum așa?
Traian Băsescu recunoaște că au circulat sume mari de bani inclusiv prin biroul de la Constanța al fratelui său. Dar contestă că destinația finală a întregii sume sau doar a unei părți ar fi fost Mircea Băsescu și face precizarea, invocând datele din dosarul cauzei aflat în instanță, că, de fapt, banii, în totalitate, urmau să ajungă la o misterioasă avocată și de acolo, presupune el, intenția era să fie plasați judecătorului, astfel încât Bercea Mondialu să nu mai suporte rigorile legii. Dar chiar și așa dacă ar sta lucrurile, situația este încă și mai gravă din perspectiva lui Mircea Băsescu. Pentru că, în acest scenariu, el făcea parte, fie și ca simplu intermediar, dintr-un grup criminal organizat, care avea drept scop cumpărarea unui magistrat. Iar mijlocul era o sumă uriașă de bani negri. Deci, Mircea Băsescu este prins și într-o operațiune de spălare de bani. În loc să îl scape pe fratele său, îl înfundă.
Dar se înfundă și pe sine. El afirmă că SRI nu l-a informat asupra acestor operațiuni, în epicentrul cărora se afla fratele său, pe parcursul celui de-al doilea mandat prezidențial. Și nici Serviciul de Protecție și Pază nu a făcut-o. Dacă așa stau lucrurile, înseamnă că familia președintelui a fost supusă unei uriașe vulnerabilități și cineva, sau mai mulți cineva, trebuie să răspundă pentru asta. Declarațiile lui Traian Băsescu nu fac decât să oblige instituțiile în drept să cerceteze lucrurile și să afle care este realitatea. Nici SRI, nici SPP, dacă au știut că se desfășoară o faptă infracțională de o asemenea gravitate, nu ar fi avut dreptul să o ascundă față de procurori. Dar, conform declarațiilor lui Băsescu, au făcut acest lucru.
Nu este mai puțin adevărat că Traian Băsescu ar putea, la rândul său, să ascundă realitatea, pentru a nu pune cele două servicii secrete în situația de a-l deconspira. Și de a informa opinia publică asupra faptului că ele și-ar fi făcut datoria, dar că președintele a mușamalizat. În oricare dintre variante, ceva nu este în ordine.
Încercând să-și apere fratele, Băsescu nu numai că îl înfundă, dar pune serviciile la colț și, apoi , încercând să le salveze imaginea, se autodenunță. Așa că procurorii nu au altceva de făcut, decât să investigheze.
A doua funie din casa spânzuratului se referea la afacerea Microsoft. Multinaționala, în mare măsură deținută de americani, a dat spăgi, în România, de circa 400 de milioane de euro. De ce? Pentru a obține contracte cu instituții ale statului, în special cu ministere, pe care, printr-o competiție corectă, nu le-ar fi putut obține. Din această perspectivă, dacă ancheta procurorilor este dusă până la capăt, se va vedea cum o multinațională, deținută în mare parte de capital american, a generat, în mod programatic, corupție în România pe sub nasul autoritatior de la Washington, pe sub nasul Fiscului american, pe sub nasul FBI și pe sub nasul Ambasadei Statelor Unite la București. Aici sunt explicații de dat. Dar pe care nu eu trebuie să le dau. Ci alții.
Deci, circa 400 de milioane de euro este prețul corupției din România numai în acest domeniu, al închirierii de licențe pentru utilizarea se soft-uri. După o mie de ani de investigații, cu tot sprijinul dat de autoritățile americane și germane, DNA descoperă fraude de 60 de milioane de euro, își propune să recupereze 9 milioane de euro, nu se știe cât va recupera și îi face scăpați pe principalii autori ai operațiuni prin care au fost corupți sute de înalți funcționari publici din România.
Traian Băsescu, pentru a se confrunta cu ambasadorul Statelor Unite, pune degetul pe rană. Dar refuză să admită că este unul dintre cei mai importanți beneficiari. Ridică din umeri și afirmă că habar nu are cum a fost finanțată campania sa electorală. Minte de îngheață apele. A știut dintotdeauna de unde vin și unde se duc banii. Numai în materie de publicitate în presă, toată lumea cât de cât informată poate confirma că Băsescu a dirijat de la primul până la ultimul leu. Aceasta este a doua funie, recentă, din casa spânzuratului. (Sorin Roșca Stănescu)