Pe măsură ce trece timpul se vede cu ochiul liber că în interiorul USL micile divergențe, firești în orice asemenea alianță pînă la un punct, încep să se transforme în conflicte majore. Zilele următoare vor aduce în mod cert o și mai clară poziționare antagonică a partidelor din uniune, iar consecințele sunt previzibile. E greu de crezut că, la modul accelerat în care se derulează evenimentele, alianța va rezista mult în această formulă.

Dan Voiculescu iese la rampă la tv și anunță din nou, pentru a treia oară, iminența suspendării lui Traian Băsescu. De data asta, mogulul nici nu a apucat să fie primul, i-a luat-o înainte un Sorin Frunzăverde extrem de nervos, zilele trecute. Probabil pentru că fostul pedelist, un greu al politicii și o minte lucidă, a fost primul liberal care s-a prins că Antonescu picase din nou într-o capcană întinsă de noul tandem Ponta-Băsescu. Asta pentru că liderul PNL întruchipează de ceva vreme speranța unui număr important de români că vor scăpa cît mai iute de Băsescu – vezi și scorul de la referendum – iar informațiile că marele anti-băsescian participă pe șest la tot felul de șuete politice de taină nu are cum să consolideze simpatiile față de Crin.
Pentru acei români, Crin lasă impresia că una vorbește și alta fumează, iar rezultatul se cam vede în sondaje, unde liberalul nu stă mult mai grozav decît neutrul Isărescu, bunăoară.
Peste cîteva zile, Dan Voiculescu ar putea primi o condamnare dramatică la închisoare, după ce procesul a fost devansat suspect, iar asta va precipita la fel de dramatic acțiunea de suspendare a președintelui pritocită de PNL și PC. (Sau mai corect, deocamdată doar de PC, pentru că Antonescu a descoperit peste noapte, se pare, că declanșarea acum a suspendării ar da peste cap congresul PNL de luna viitoare, motiv pentru care încearcă să tragă de timp).
Numai că Ponta și PSD par să aibă altă agendă în prezent. Una care nu include suspendarea, ba chiar cuprinde puncte de negociere cordială cu președintele. Cum ar fi cea a procurorilor-șefi, ca să luăm un singur exemplu.
Intrat în hora guvernării, Ponta a înțeles rapid – presupunînd că nu ar fi știut – că în viață există ”posibilități care se poate și posibilități care nu se poate”, vorba pișicherului. Iar una dintre posibilitățile care ”nu se poate” este să mergi contra curentului occidental, american în primul rînd, care are propriile viziuni asupra României.
E de așteptat, deci, ca refuzul previzibil al PSD de a marșa la tema suspendării, care se va precipita curînd, să fie un punct major de disensiune în interiorul USL.

Un alt punct tocmai se derulează în aceste zile, mai mult sau mai puțin discret. E vorba de răsucirea bruscă, justificată de aceleași motive mai sus expuse, a lui Ponta și a PSD în problema gazelor de șist. Dacă anul trecut social-democrații făceau de zor mitinguri anti exploatare, astăzi Ponta dă undă verde explorării și – nu peste mult timp – exploatării de către americani a importantei resurse. Un gest firesc, credem noi, în condițiile în care România ar putea ajunge într-un deceniu complet la mîna Gazprom.

PNL și Antonescu au, în schimb, altă opinie, motiv pentru care ministrul Economiei, Varujan Vosganian, e trimis la înaintare în presă, în ultima vreme, pentru a declara că exploatarea gazelor de șist e periculoasă pentru mediu și nu trebuie acceptată, cel puțin pînă nu se îmbunătățește tehnologia. Un atac dur, în condițiile în care liberalul nici măcar nu răspunde ministerial de domeniul în cauză, aflat în parohia pesedistului Constantin Niță. Vosganian plînge de mila litoralului, Ponta îl ironizează, tot în presă, pe tema existenței respectivei forme de relief la Vaslui, alt punct major de interes pentru americani.
Una peste alta, se vede de la distanță că un alt subiect major de scandal va fi exploatarea gazelor de șist, iar atacurile se vor înmulți, de o parte și de alta.

O separare are loc și pe linia mediatică. Există informații că, la România TV, bossul Sebastian Ghiță, amicul lui Ponta, ar fi emis un ordin sec: audiență cu orice preț, cît mai rapid. Semn că ziua în care premierul nu se va mai putea baza pe sprijinul trustului Intact e destul de aproape. (Poate nu e o simplă coincidență nici executarea OTV în această perioadă, după ce mulți români vor fi observat că RTV calcă pe urmele postului lui DD din multe puncte de vedere). Pe de altă parte, în ultima vreme Ponta a început să colaboreze, senin, cu organe de presă pînă nu demult etichetate drept dușmănoase, precum B1TV ori Hotnews, fără a mai vorbi de România liberă, care elogiază sistematic relația dintre Băsescu și premier. Nu e rău, din punct de vedere al democrației, că se întîmplă asta; văzut din perspectiva unității USL, însă, nu e chiar bine.

Nici faptul că Ponta își anunță interesul pentru candidatura la președinție cam în aceeași perioadă în care cea a lui Crin e zguduită din chiar interiorul PNL nu pare a fi o simplă coincidență. Nu degeaba spunea Hrebenciuc la un moment dat că PSD e un partid prea mare pentru a-și permite să nu dea candidatul la președinție.
Într-o apariție la Realitatea TV, aseară, Voiculescu o spune direct: ”Sunt foarte atent ca aceasta coabitare sa nu se transforme in fraternitate” și avertizează tăios: ”În momentul in care am sa vad ca oameni importanti din USL au relatii privilegiate cu membri ai clanului Basescu, pentru mine e un semnal de alarma ca undeva s-a intamplat ceva”. Bate clar șeaua, ca să priceapă iapa pesedistă.
O atitudine care demonstrează fără echivoc că, în USL, vremea micilor hîrjoneli a trecut, iar la orizont se adună norii marilor furtuni. Nimic ieșit din comun, la urma-urmei: în România, de la guvernul Văcăroiu și pentagonala roșie pînă la ADA lui Băsescu și Tăriceanu, via CDR, nicio mare coaliție de guvernămînt nu a rezistat fără rupturi majore, scandaluri totale, debarcări de premieri șamd. De ce ar face USL excepție? (Bogdan Tiberiu Iacob)