Președintele Nicușor Dan a anunțat azi că Bucureștiul a inițiat, împreună cu alte 15 state din grupul „Prietenii Coeziunii”, o declarație comună referitoare la viitorul buget multianual al UE prin care susține menținerea și consolidarea politicilor de coeziune și agricultură. În fapt, e vorba de o rebeliune a unui grup de state împotriva intențiilor Bruxellesului față de viitorul buget, care intenții împart UE în două și anunță tensiuni majore într-o uniune și așa tot mai fragmentată.

”România a inițiat Declarația comună a statelor din grupul Prietenii Coeziunii privind bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2028-2034, alături de Bulgaria, Cehia, Croația, Estonia, Grecia, Italia, Lituania, Letonia, Malta, Polonia, Portugalia, Slovenia, Slovacia, Spania și Ungaria. Prin acest demers comun, ne dorim ca viitorul buget să continue să finanțeze politici fundamentale pentru proiectul european: politica de coeziune și politica agricolă comună”, se arată în mesajul publicat pe X de președintele Nicușor Dan.

„Aceste linii strategice sunt deja afectate de propunerile de reducere a finanțărilor, deși bugetul total propus al Uniunii este în creștere. Sunt instrumentele prin care Uniunea susține investițiile care contează direct pentru oameni: infrastructură, agricultură, dezvoltarea comunităților, locuri de muncă și reducerea diferențelor dintre statele membre. Solicităm ca alocările pentru aceste politici în viitorul buget să fie mai mari. Pentru România, fondurile europene rămîn esențiale pentru modernizare și dezvoltare”, mai transmite Nicușor Dan.

Ce se întîmplă de fapt?

Comisia Europeană pregătește Cadrul Financiar Multianual (CFM) 2028-2034 – practic „bugetul mare” al UE pentru 7 ani. În propunerile preliminare, două capitole uriașe de cheltuieli sunt tăiate ca pondere relativă; politica de Coeziune – fonduri structurale pentru regiuni mai puțin dezvoltate (autostrăzi, spitale, școli, etc.) și politica Agricolă Comună (PAC) – subvenții și sprijin pentru fermieri. Paradoxul subliniat de Nicușor Dan: bugetul total crește, dar banii pentru coeziune și agricultură scad ca procent – înseamnă că noile priorități (apărare, energie, competitivitate) „mănîncă” din fondurile tradiționale.

Cine vrea reducerea finanțărilor și de ce?

La loc de cinste Germania, Austria, Olanda, Suedia, Danemarca, țări „contributoare nete”, care plătesc mai mult decît primesc. Vor un buget mai mic sau realocat spre priorități noi (apărare, AI, tranziție verde). De asemenea, Comisia Europeană, care propune finanțare masivă pentru Fondul European de Apărare, ReArm Europe, tranziția energetică – bani care trebuie luați de undeva.
În fine, statele din Vest cu agricultură intensivă mică și pe care politica agricolă comună le avantajează mai puțin față de Polonia, Franța sau România.

Ele susțin că UE trebuie să devină mai relevantă geopolitic, ținînd cont de războiul din Ucraina, presiunea SUA prin Trump etc, iar infrastructura din Est e deja „suficient de dezvoltată” față de acum 20 de ani.

Cine vrea menținerea și chiar creșterea finanțărilor și de ce?

Vorbim exact de grupul „Prietenii Coeziunii” înb care se regăsește și țara noastră. Aceștia sunt în mare parte beneficiari neți – primesc mai mult decît contribuie, coeziunea e motorul lor de modernizare și convergență economică, agricultura e sector-cheie în economiile lor, iar fără aceste fonduri, decalajele Est-Vest s-ar adînci din nou.

În concluzie, România și aliații săi încearcă să blocheze sau diminueze tăierile înainte ca propunerea oficială a Comisiei să se cristalizeze. Declarația prezentată la Consiliul Afaceri Europene e un semnal politic: 16 state sunt o voce greu de ignorat în negocierile CFM care vor dura probabil 2-3 ani.

Un caz foarte interesant e Franța, ruptă în două, din motive structurale. Spre deosebire de Germania sau România, contributor respectiv beneficiar, Franța are interese contradictorii în aceeași negociere. Cu sectorul agricol puternic și sindicatele influente, pledează pentru creșterea cheltuielilor pentru Politica Agricolă Comună, pentru că Franța este cel mai mare beneficiar individual al PAC din UE – primește anual cîteva miliarde de euro în subvenții agricole. Fermierii francezi sunt extrem de puternici politic și au demonstrat în repetate rînduri că pot bloca Parisul ori Bruxellesul cu tractoarele.

Unde Franța e mai puțin entuziastă: coeziunea. Spre deosebire de România sau Polonia, Franța nu este beneficiară majoră a fondurilor de coeziune. Regiunile sale sunt în general suficient de dezvoltate încît să nu primească finanțări structurale masive. De aceea, Franța nu a semnat declarația „Prietenii Coeziunii” inițiată de România. Nu e în grup. Poziția sa față de coeziune este mai degrabă neutră spre rezervată – nu vrea tăieri dramatice, din solidaritate europeană, dar nici nu luptă pentru creșteri. Pe scurt: Franța vrea un buget european mare, dar îndreptat spre agricultură și apărare, nu spre infrastructura din Est. (Bogdan Tiberiu Iacob)