În timp ce bugetul național gîfîie sub povara deficitului, iar executivul de la București caută cu disperare soluții pentru a acoperi găurile financiare, România tocmai s-a angajat într-un proiect extern de-a dreptul halucinant, în contextul actual. Aflată la Ankara, delegația română a semnat, alături de alte opt state, actul de naștere al unei așa-numite Bănci pentru Apărare, Securitate și Reziliență (DSRB), prin care să se dirijeze împrumuturi pentru înarmare.

”Noi, liderii Canadei, Albaniei, Belgiei, Greciei, Letoniei, Luxemburgului, României, Turciei și Ucrainei, reuniți la Summitul NATO de la Ankara, anunțăm astăzi intenția noastră comună de a înființa Banca pentru Apărare, Securitate și Reziliență (DSRB)” se arată într-un comunicat postat de președinție.

La prima vedere, inițiativa pare o mișcare strategică de întărire a securității. La o analiză atentă, decizia se profilează ca o aventură iresponsabilă, o dublare bizară a unor mecanisme de creditare în care România este deja prinsă pînă la gît și o risipă de bani publici pe care țara lui Ilie Sărăcie pur și simplu nu și-o permite.

România traversează o criză severă de lichidități, dar continuă să cumpere armament pe datorie. Din toate direcțiile, pare-se. Țara noastră a accesat al doilea mare împrumut din UE prin SAFE, pentru înarmare. Banii luați prin SAFE sunt, așadar, bani care vin la pachet cu dobînzi, termene de rambursare stricte și obligația de a fi cheltuiți în interiorul arhitecturii europene.

Nicușor Dan și ministra canadiană de Externe, Anita Anand, ieri, la Palatul Cotroceni

Și atunci, apare întrebarea la mintea cocoșului: de ce o țară deja îndatorată masiv printr-un mecanism european – fără a vorbi de ucigătoarele împrumuturi ”civile” – se angajează să devină membru fondator și să pună bani de la buget pentru o nouă bancă militară, care va face exact același lucru?

O structură paralelă de care marile puteri europene se feresc

DSRB nu este un proiect al UE. Dintre cele 9 state semnatare, lipsesc cu desăvîrșire greii Europei: Marea Britanie, Franța, Germania, Olanda, Suedia, Italia șamd nu au vrut să audă de acest proiect. Ele își concentrează resursele pe programele și fondurile proprii ale UE.
În schimb, DSRB ar fi un dispozitiv financiar controlat din umbră de doi mari piloni din afara UE: Canada și Turcia, alături de o Ucraină măcinată de război, dar care are bani de investit în bănci. Ori, poate nu îi va plăti ea.

Turcia este un gigant militar non-UE cu interese industriale masive – producția de drone, vehicule blindate și muniție -, dornic să găsească piețe de desfacere, dacă se poate finanțate din banii altora, iar Canada caută să își extindă influența geopolitică pe flancul estic.

Prin aderarea la această bancă, România nu face altceva decît să accepte un instrument concurent cu mecanismele UE. Practic, Bucureștiul va cotiza cu capital de pornire din banii contribuabililor români pentru a înființa o bancă unde deciziile majore vor fi luate la Ankara și Montréal.

Cum se constituie banca

Țările fondatoare devin acționari și pun capital propriu, o bază de garanție proporțională cu mărimea economiei fiecăreia. Acționarii ar capitaliza banca, oferind o bază de capital propriu care îi permite să atragă fonduri suplimentare de pe piețele globale de capital, la condiții avantajoase. Contribuțiile nu sunt egale: Canada ar plăti cca 1,5 miliarde de euro, iar națiunile mai mici contribuind între 500 și 750 de milioane de euro.

Acest capital propriu nu înseamnă banii pe care banca îi va împrumuta efectiv – e doar garanția. Banca poate obține un rating de credit foarte ridicat și, pe baza lui, poate împrumuta bani ieftin de pe piețele internaționale pentru a-i redirecționa sub formă de credite pentru guvernele membre. Practic e un efect de multiplicare: câteva miliarde de capital propriu permit atragerea a zeci de miliarde în finanțare. Obiectivul e ambițios: banca vrea să mobilizeze pînă la 133 de miliarde de dolari în finanțare ieftină, care să poată fi acordați ca împrumuturi guvernelor aliate la un cost mai mic.

Proiectul a fost propus inițial în 2024 de un grup de foști consilieri de securitate NATO, foști militari de rang înalt și bancheri. Germania și Marea Britanie au anunțat că nu susțin DSRB, Germania argumentînd că finanțarea apărării ar trebui să treacă prin mecanismele existente ale UE, iar britanicii și-au exprimat îngrijorarea că banca nu ar aduce Regatului Unit suficientă valoare pentru banii cheltuiți pe apărare.

De ce este o decizie iresponsabilă pentru România?

Din cauza riscului supra-îndatorării. Capacitatea României de a plăti credite are o limită. Să plătești rate pentru SAFE și, în paralel, să te angajezi la noi împrumuturi de la DSRB pentru a susține industria de apărare turcă sau canadiană este o rețetă sigură pentru un colaps bugetar.

Dincolo de asta, într-o bancă, puterea de decizie este proporțională cu banii depuși. România, aflată în criză, va depune un capital sensibil mai mic decît Canada sau Turcia. Asta înseamnă că firmele românești din industria de apărare vor privi de pe margine cum fondurile băncii vor finanța marile corporații de armament din statele puternice, în timp ce România va rămîne doar un client bun de plată.

În loc să își alinieze strategia cu partenerii din UE, Bucureștiul preferă să sară în bărci financiare paralele. Această duplicitate riscă să irite Bruxelles-ul, dar mai ales Washingtonul, deja sărit din schema SAFE și să blocheze alte linii de finanțare europene mult mai avantajoase .

Înființarea DSRB, programată pentru anul 2027, este prezentată pompos drept o soluție de reziliență. Pentru România, însă, decizia se aseamănă cu purtarea unui client deja înglodat în datorii la o bancă mare numită UE, care fuge pe ascuns să mai facă un credit la o bancă de cartier (DSRB) doar pentru că i s-a promis o reclamă frumoasă. Într-o perioadă de criză profundă, aruncarea țării într-o astfel de aventură financiară paralelă denotă o lipsă cruntă de viziune economică și o iresponsabilitate strategică majoră.

Dar, dacă ne amintim că visul unui dictator, Ceaușescu, dintr-o țară în care pîinea se dădea pe cartelă, iar curentul și căldura se dădeau cu porția, era să înființeze o bancă internațională cu sediul la Bucureşti, în Casa Poporului, pentru a finanţa ieftin economiile din Africa şi Orientul Mijlociu, atunci nu ar trebui să ne mai mirăm de Nicușor, Bolojan & comp. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto AI