Foarte interesant, la o analiză mai atentă, înregistrarea scăpată către presă face mai mult bine decât rău preşedintelui organizaţiei PSD Bucureşti. Dar şi, paradoxal, lui Mircea Geoană. Mai jos argumentele…

În primul rând, putem vorbi de un avantaj contextual. Înregistrarea survine (întâmplător sau nu?) în contextul în care Ion Iliescu a făcut un pas fără precedent pentru cariera sa politică. Renunţarea la funcţia de preşedinte de onoare al PSD este, fără îndoială, o palmă dată lui Mircea Geoană şi susţinătorilor lui. Care, dacă ar fi continuat să fie comentată încă o vreme, ar fi putut genera fisuri în tabăra de susţinători ai actualului preşedinte. Şi ştim foarte bine cât durează alianţele în PSD (aici Marian Vanghelie are perfectă dreptate). Ultimul studiu de caz este Cristian Diaconescu… Or, prin înregistrarea scăpată către presă, toată semnificaţia gestului lui Ion Iliescu cade în ridicol. Cine mai stă să analizeze acum de ce a demisionat fondatorul PSD din funcţia care i se cuvenea pe drept cuvânt?

În al doilea rând, prin această înregistrare (foarte vizibilă, pentru a induce percepţie generală) se realizează o delimitare de imagine dintre Mircea Geoană şi Marian Vanghelie. Nu-i aşa că acum, după publicarea înregistrării, foarte multă lume va pune la îndoială relaţia dintre cei doi lideri PSD. „Poporul”, căci el este ţinta acestei manevre cu valenţe de manipulare, va spune că „Da, OK, se susţin cei doi în preajma Congresului, dar, cu siguranţă, nu se înghit deloc! Nu aţi văzut ce i-a făcut Vanghelie lui Geoană?”. Trebuie spus că această delimitare a fost/este necesară şi pentru „poporul PSD”. În special, pentru acei susţinători ai lui Mircea Geoană care au o barieră în a-l susţine „pe motiv de Vanghelie”.

În fine, înregistrarea îi creează lui Marian Vanghelie un avantaj politic personal. După acest ”Da-l in p…a mea, crezi ca sunt indragostit de el?!”, totul îi va fi acceptat lui Marian Vanghelie. Sau, mă rog, aproape totul. E un fel de „M…e, ţi-am spus” al lui Traian Băsescu, de acum mai mulți ani, care l-a făcut atât de simpatic pe actualul preşedinte al statului în ochii presei. Şi care i-a deschis ascensiunea politică. Pentru că, nu-i aşa, Marean şi-a propus că devină în zece ani unul din cei mai influenţi politicieni din România. (N.C.)